Sa ne gandim la doua biblioteci, avand exact aceleasi carti si sa le spunem biblioteca O respectiv biblioteca D (vei intelege imediat de ce am ales aceste litere). Pentru amuzament ne putem imagina ca vorbim despre carti de psihologie. In biblioteca O ii gasim pe Elliot Aronson (ii fac reclama, nu de alta dar ar putea fi cel mai mare psiholog social in viata, chiar daca profesorul tau nu ti-a spus asta), pe Stuart Lilienfeld (ai citit cele „50 de mituri”?) si Ed Diener (expertul nr. 1 in lume in materie de stari subiective de bine), pe Daniel Kahnemam (despre care putini psihologi stiu ca a luat premiul Nobel) si Todd Kashdan (autorul unei carti frumoase despre curiozitate), dar si pe Mielu Zlate sau Mihai Golu (doi psihologi romani pe care nu-i citesc, desi am incercat). In biblioteca D se afla exact aceleasi volume. Exista o singura diferenta:
In biblioteca O cartile sunt asezate intr-un mod ordonat (de aici O) pe cand in biblioteca D cartile sunt alandala, adica sunt asezate, sau mai bine zis aruncate, dezordonat (de aici D). O aceeasi carte pe care o soliciti in O iti este adusa in cel mult 5 minute pe cand, solicitata in D, s-ar putea sa o primesti in trei zile (fiind puse la intamplare, nu exista niciun criteriu de cautare). Si acum te intreb: daca ai vrea sa-i citesti pe Plomin (despre care am afirmat deja ca este o voce mai autorizata decat Freud) sau pe Shelley Taylor (cartea dedicata iluziilor pozitive) unde ai merge pentru a le procura, la O sau la D? Vrei sa beneficiezi de un serviciu rapid si de calitate sau ai chef sa irosesti timpul? Cu riscul de a rani unele sensibilitati locale: vrei sa colaborezi cu o biblioteca „americana” sau cu una „romaneasca”?
Acesta nu este un articol despre carti (pe care le iubesc, atunci cand provin din minti exceptionale) si cu atat mai putin despre tari in care unii tineri isi rateaza destinele. Este un articol despre energie si despre moarte.
Discutand frecvent cu oameni interesati de spiritualitate am observat cat de putin inteles este conceptul de „energie”. Am impresia ca cei mai multi oameni il folosesc fara sa inteleaga la ce se refera. In special expresia „energii spirituale” este aiuritoare. Am dedicat un alt articol acestei probleme si voi reveni, poate, in viitor. Astazi vreau sa ma refer la altceva, poate si mai putin inteles:
Energia se degradeaza, in timp!
Aceasta este o veste extraordinar de proasta, pentru noi toti (inclusiv pentru extraterestri). Ea deriva din principiul numarul 2 al termodinamicii. O primim (la veste ma refer) mai intai in clasa a opta, de la un profesor de fizica bun si apoi, cu detalii, doi ani mai tarziu. Ziua in care primesti aceasta informatie ar putea fi cea mai neagra zi din viata ta. Totusi, aproape pentru nimeni, cred, nu este asa, fie pentru ca majoritatea nu o inteleg fie pentru ca unii reusesc sa o integreze intr-un mod pozitiv.
Poate te intrebi cum este posibil ca energia sa se degradeze (doar nu este un peste pe care l-ai uitat pe masa din bucatarie cand ai plecat in concediu in Maldive si cand te intorci miroase infiorator!). Stiai ca energia se conserva (prima lege a termodinamicii) dar iti vine greu sa-ti imaginezi ca se degradeaza, adica „se strica” (nuuu, energiile spirituale nu asculta de aceasta lege, ele sunt mereu pure).
Ma tem ca este adevarat! Energia chiar „se strica” si te ajut sa intelegi si in ce sens: este ca si cum energia ar fi o biblioteca O. In timp, in mod natural, biblioteca O se transforma in biblioteca D. Atentie, desi exista bibliotecar! (si bibliotecarul este „facut” din energie). Asta ne invata tulburatoare lege numarul 2 a termodinamicii: calitatea energiei scade in timp, indiferent ce am face! In metafora mea, calitatea energiei este simbolizata de calitatea serviciilor: in biblioteca O serviciile sunt de o calitate superioare. Cu timpul, insa, O devine D iar calitatea serviciiloe scade corespunzator. Ce credeai ca este imbatranirea?
Cu o energie degradata (de o calitate „mai proasta”) nu putem face lucrurile la un nivel comparabil cu cele facute cu o energie de calitate „mai buna”. Imagineaza-ti cum este sa ari un teren folosind un plug si un bou (ai vazut aceste scene in Romania, in anii ’90?) respectiv folosind un tractor. In definitia clasica, energia este capacitatea de a efectua lucru mecanic. Cum stiu ca te pot speria termenii de specialitate, reformulez: energia este ceva care detine capacitatea de a face treaba. Iar legea numarul doi a termodinamicii ne spune direct: in timp, aceasta capacitate scade! Altfel spus, pe masura ce timpul trece, orice „tractor” devine „bou” si orice bou devine, desigur, o colectie de oase. Cu mentiunea ca aceste procese sunt valabile pentru orice structura din Univers!
Putem face, din cand in cand, ordine in bibioteca. Insa pentru asta trebuie sa consumam energie si stii ceva? In timp ce consumam energie (aranjand cartile sau, daca vrei, ridurile) energia se mai degradeaza un pic. Este imposibil sa scapi de aceste consecinte. Lasata de capul ei, biblioteca O devine in mod necesar D. Daca intervine un bibiotecar (sa spun un zeu?), prin chiar actul interventiei energia se mai degradeaza putin. Iar ordinea obtinuta, dupa un timp, incepe sa se piarda (in loc de bibioteca te poti gandi la camera ta de adolescent, dupa curatenia de duminica, realizata, cum altfel, de mama ta-sau de tatal tau, in cazul familiilor in care a castigat feminismul?)
Energia nu poate fi pierduta si nici castigata (asta inseamna „conservare”) dar valoarea ei (capacitatea de a fi utila) scade pe masura ce timpul trece. Prin urmare, la urmatoarea ta aniversare, energia din Univers nu va mai fi la fel de utila ca astazi. Sounds a little depressing? (poate de aceea o aparare excelenta este ignoranta-ceea ce nu stii nu te raneste si nici nu te tulbura, ce cauti, totusi, pe acest site?)
Energia de cea mai proasta calitate (bibioteca D) este energia termica (unii ii spun, in limbajul cotidian, „caldura”). Aceasta nu este nimic altceva decat o miscare dezordonata a moleculelor. Haosul! (care ne asteapta pe toti, in timp ce ne spunem rugaciunile) Energia intregului Univers se transforma treptat, si inevitabil, in „caldura” (energie termica), adica totul se indreapta spre dezordine. Putem mentine, sau recupera, ordinea, insa doar prin efort, deci consumand energie, iar in acest proces (consumul) energia se mai degradeaza putin. Eu, unul, intelegand tragismul acestei situatii, ma infior (si vezi, ma gandesc si la tine, de ce sa cauti fiorii in alta parte, facand lucruri periculoase sau dubioase?)
Energia Universului nici nu creste nici nu scade (legea nr. 1) dar calitatea ei se degradeaza chiar in aceasta secunda, cand eu consum glucoza, pentru a apasa tastele iar tu, de asemenea, consumi din rezervele de energie, pentru a intelege ce citesti si, eventual, a respinge aceste idei si, o data cu ele, eforturile admirabile a sute de oameni dedicati cunoasterii). Energia ramane constanta dar entropia (o masura a gradului de dezordine) creste mereu!
Pur si simplu acesta e Universul in care traim si nu avem ce sa-i facem. Ma gandesc, iata, ca in loc de a incerca sa-i facem lui ceva imposibil (sunt un prieten al coerentei si ordinii, sper sa nu intelegi gresit) putem sa facem ceva cu noi insine. Este ceva la care ma refer frecvent, de cand m-a convins Clausius (nu a fost un imparat roman!) ca entropia nu scade niciodata. Stii ce vreau sa spun, nu-i asa? Eh, chiar daca nu stii, te poti relaxa!