Ai auzit cumva de Jared Diamond? Este biolog si geograf la UCLA. Una dintre cartile lui, The Third Chimpanzee (1992) a primit premiul Marii Britanii pentru carte de stiinta. Nu e o carte prea optimista pentru creationisti deoarece arata cum noi, oamenii, suntem din punct de vedere genetic mai aproape de doua specii de cimpanzei (trebuie neaparat sa amintesc numele uneia: Pan troglodytes) decat sunt acestia de alte maimulte. Daca te gandesti la arborele Vietii, noi si cele doua specii de cimpanzei (de aici titlul cartii) suntem pe o ramura in timp ce gorilele, urangutanii sau gibonii  sunt pe altele. Obisnuiesc sa spun, uneori, despre mine si despre alti oameni ca suntem maimute insa, daca ar fi sa ma exprim mai riguros, ar fi necesar sa folosesc notiunea mai specifica de „cimpanzei” (dar pierd in acest fel rima de la Nuta-maimuta, o expresie din care, intr-o zi, am dezvoltat, nu stiu de ce, o alta: Nuta- maimultverde).

Diamond povesteste frumos, intr-o alta carte (Guns,Germs and Steel), 1997, cum oamenii au inceput sa produca tot felul de bunuri incepand aproximativ cu anul 10.000 i.e.n (i.H., pentru prietenii mei crestini), moment crucial in evolutia umanitatii deoarece in acea perioada a fost „inventata” agricultura, un oponent serios la calitatea de vanatori-culegatori. Acest gen de  cifre trebuie privite cu ingaduinta: fabricarea uneltelor se crede ca a inceput acum 300.000 de ani, originea limbajului este fixata intre 100.000 si 200.000 de ani iar constiinta, daca e sa tinem cont de unanim respinsa dar foarte citita carte a lui Julian Jaynes, a aparut practic „ieri”, adica acum 3.000 de ani (cand oamenii aveau exact acelasi tip de creier ca cel de astazi dar luau decizii automat).

Noi suntem urmasii acestor oameni.

Deoarece ei, si nu altii, s-au imperecheat cu succes, genele lor au ajuns pana la noi, se afla inauntrul nostru si, de acolo, ne predispun catre anumite comportamente. Ce fel de comportamente? Exact acelea care s-au dovedit potrivite, zeci si poate sute de mii de ani, maximizarii sanselor ADN-ului de a se raspandi (folosesc in acest articol conceptele de „gena” si „ADN” intersanjabil desi ele sunt, tehnic vorbind, diferite).

E posibil sa nu ne placa asta si sa negam cu vehementa existenta unor astfel de tendinte sau chiar sa nu avem puterea, odata developate si analizate, de a le accepta. Astfel de atitudini, desi de inteles (cat de cunoscute imi sunt!), nu schimba cu nimic realitatea. Nu putem avea, in acest moment, alte predispozitii decat cele care s-au dovedit highly succesful pentru milioane de antecesori. Pur si simplu, in stratul cel mai adanc al mintilor noastre, asa suntem si nu ne foloseste la nimic versiunea naiva, idealizata a sufletelor pure (in care am crezut si eu).

Avem plamani, rinichi, inimi si organe genitale, adica suntem in mod limpede animale si nu mi se pare nimic insultator in a accepta aceasta realitate. E adevarat ca creierele noastre sofisticate ne permit sa gandim, sa planificam si sa visam la crestere psihologica sau macar economica anul viitor (un 25% in plus la salarii, ce spui, dragul meu bugetar dependent de statul paternalist?) insa asta nu anuleaza, ci doar pune intr-o alta lumina, conditia noastra de primate si vecinatatea cu cimpanzeii (actul ratat ar fi fost „cu zeii”). Creierele au niveluri sau straturi si, pe cele mai primitive, tendintele castigatoare pentru stramosii nostri le avem si noi, spre disperarea, uneori, rusinea sau groaza nivelurilor mai elevate, de exemplu anumitor retele neuronale din lobii frontali. Ca o paranteza, unii din clientii psihoterapiei sunt persoane care lupta de o viata cu aceasta mostenire animala si apeleaza la ajutor deoarece au inceput sa piarda, ceea ce era inevitabil (acum doua zile o femeie, care nu-mi este clienta, dar ne-am sfatuit intr-o problema serioasa, imi povestea incantata cat de bine s-a simtit lovind un sac de box, tocmai ea, maestra rezolvarii cu eleganta a conflictelor, pacifista „innascuta” si, din pacate, in ultimul timp, chinuita de simptome antipatice, genul acela pentru care psihiatrii au un pumn de medicamente).

Despre aceste tendinte vreau sa scriu, cu precizarea ca, in functie de sex, sunt diferite si ca doar atunci cand o minte neatenta le transforma in stereotipuri putem vorbi de sexism. In speranta ca ai inteles ca ma refer la un nivel primitiv al mintii si nu la minte ca intreg mai intai le voi enumera:

Barbatii sunt predispusi sa controleze teritoriul, sa-si asigure un loc inalt in ierarhie si sa fructifice toate sansele de a se imperechea.

Groaznic, nu-i asa? Avem de-a face cu niste brute posesive si violente care nu se gandesc decat la sex. De ce nu pot fi barbatii, in esenta lor, blanzi si nonposesivi, intelegatori si nonviolenti, comunicativi si dezinteresati de ierahii sau clasamente? Ba da, au fost si asa, dar, surpriza, genele lor nu au proliferat, adica nu au ajuns sa faca copii, deoarece femeile au fost acaparate de brute si, daca au facut, totusi, acestia nu au supravietuit in lupta pentru existenta cu urmasii fiarelor agresive. Intre timp, bineinteles, au aparut memele si, printre ele, standardele de comportament dar, n-ai uitat, acum vorbim despre ceea ce se afla in intuneric si, uneori, doar partenerele de cuplu pot descoperi sau simti pe pielea lor, in diferite grade ingrozite („Doamne, cu cine m-am casatorit?”). Intelectuali rafinati, capabili de gandire avansata sau fotbalisti agramati, castigand lejer intr-o luna salariul unui profesor universitar pe un an, acolo jos, deep down, suntem la fel deoarece milioanele de inaintasi au semanat intre ei. Daca un barbat pretinde ca nu este asa, ca a „evoluat” si a „transcens” aceste penibile limitari nu pot decat sa-i dau un dos de laba (voila!) peste mufa (inspirat de un film trucat in campania prezidentiala, trucat am zis, am vrut sa scriu tracasat) pentru a se trezi la realitate. Insa acest fel de a fi, simt nevoia obsesiva de a reveni cu gandul la unii cititori coplesiti de undele alfa si delta, nu este global si nici unic, poate si adesea este controlat, modificat, „sublimat”, asociat sau restructurat cultural (adica memetic).

Femeile au tendinta de a avea grija de copii, cauta siguranta si sunt inclinate sa se ofere sexual unor barbati puternici sau devotati.

Adica femeile sunt si ele niste oportuniste care te cauta la portofel, la statut social sau la potentialul pe care il ai de a obtine aceste lucruri, in cazul in care esti mai tanar? Intocmai! Si vor sa se simta in siguranta, fizica si emotionala, pentru a spori sanselor copiilor nascuti din intalnirea sexuala? Si pentru asta il testeaza pe barbat pana la ultima picatura de energie, cedand cu putin inainte ca respectivul sa se prabuseasca nervos? Exact! Si vor sa aiba grija de cineva, o floare, un pisoi, o alta femeie, un batran, dar mai ales un copil? (o persoana neajutorata, vulnerabila, dezavantajata) Iar asta inseamna ca un barbat nu mai este la fel de important? Da! Urat, urat, urat! Brute ticaloase si profitoare dezgustatoare, manipulative, se potrivesc unii cu altii, nu-i asa?

Insa despre cine crezi ca vorbesc? Asa suntem noi, in zonele arhaice ale mintilor noastre. Inca mai aspiri la culoarea roz si la povesti cu suflete curate, luninoase si pure? Probabil te-ai ratacit pe acest site si cel mai bine, inainte de a fi ireversibil contaminat, ar fi sa pleci. Exista numeroase alte site-uri inundate de iubire neconditionata si populate cu suflete alese, pe masura ta. Aici, dupa cum poti vedea, negrul are un loc pe care nu vreau sub nicio forma sa-l neg, alte culori sunt si ele posibile iar pana la alb drumul e lung si nici nu stiu daca poate fi parcurs de unul singur.

Cum au ajuns sa se consolideza aceste tendinte descrise mai sus? Nu te-ai fi putut gandi la o intrebare mai simpla.

Este vorba de sex!

ADN-ul isi doreste un singur lucru: sa se propage, sa se multiplice, sa se raspandeasca (citeste verbul „a dori” in cheia articolelor anterioare!) Acesta e unicul lui „obiectiv” si, la oameni, poate fi atins intr-un singur fel: prin intermediul relatiilor sexuale (pe care genele, in milioane de ani, au avut „grija” sa le faca foarte placute, deci dezirabile). Numai ca strategiile pentru a obtine sex, deci replicare a genelor (nu se inventase pilula contraceptiva) s-au diferentiat, cum era si firesc, in functie de caracteristicile celor doua sexe. Ai vrea sa stii mai multe despre asta? (mai ales ca, probabil, te priveste direct) In curand, promit! (Ceea ce fac acum, inspirat de context, se numeste, in psihologia sociala, „efectul de striptease”. Daca urmatorul articol ar fi pe bani, hmm, ce idee, probabilitatea de a-l cumpara, chiar neavand, in mod constient, nevoie de el, ar fi mai mare. Din fericire, nu aplic aceste oribile cunostinte de psihologie sociala, doar le dezvalui. Oare din ce fel de motive evolutioniste? Memetic and religiously-free sex, maybe?)

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin