Constat cu placere ca nu doar psihologii cu mintea deschisa sunt interesati de aceasta dihanie pe nume „psihologie evolutionista”. Iata recenzia unei absolvente de arhitectura, Bianca Beis, la cartea lui Robin Dunbar (tradus recent si in limba romana), „Evolutionary Psychology”:
Acest ghid accesibil ofera o introducere in psihologia evolutionista- disciplina care se ocupa cu studierea comportamentului uman, evolutia si mintea. Incepand cu originile sale si cu activitatea lui Charles Darwin, cartea acopera toate domeniile cheie ale psihologiei evolutioniste, inclusiv rolul jucat de genetica in comportamentul nostru sexual, parental , de luare a deciziilor, precum si modul in care copiii invata sa se adapteze la realitate.
De ce avem nevoie de evolutie?
O abordare evolutiva ne ofera un cadru puternic pentru studierea mintii si comportamentului uman. Psihologia evolutionista nu se vrea a fi o noua scoala a psihologiei moderne, ci o baza pentru a ne permite sa integram toate ramurile psihologiei , in cadrul unei sigure teorii unificatoare, si anume teoria lui Darwin, a evolutiei prin selectie naturala.
O abordare evolutiva nu implica in mod necesar ca motivatriile psihologice care stau la baza comportamentului , sau comportamentul singur ar fi determinate genetic.
Invatarea este un proces darwinist in sine si este unul dintre mecanismele alternative mostenite in plus fatade procesele conventionale genetice.
Pornind de la aceasta premisa, sfera de aplicare a teoriei evolutionoiste include cultura si mecanismele de mostenire culturala, religia, mecanismele de alegere ale partenerilor si felul in care parintii investesc in copii lor, si retelele de relationare sociala.
Ea incerca sa rasunda la intrebari legate de cauza dezvoltarii unui anumit comportament , privita la scara mai mare , evolutiva , dar si de-a lungul vietii unui individ, incercand sa aprecieze felul in care un anumit comportament creste sansele de supravietuire ale individului si sa determine factorii care declanseaza un anumit raspuns la intamplari neprevazute.
Evolutia nu functioneaza pentru binele speciei, ci pentru binele individului.
O intelegere a selectiei naturale poate fi vazuta din punct de vedere al genelor, dar atunci cand facem acest lucru, trebuie sa tinem cont de faptul ca selectia actioneaza asupra organismului ca un intreg. Perspectiva genelor a ajutat la rezolvarea multor puzzle-uri de evolutie, dar o vedere de ansamblu trebuie sa includa si alte mecanisme evolutive.
Linia umana a inceput cu o familie de maimute in pozitie verticala si a ramificat intr-o serie de specii hominide . Suita de caracteristici fizice si comportamentale ale omului modern a fost construita incet de-a lungul timpului si unele din aceste caracteristici au fost impartite cu speciile noastre surori. Pentru cea mai mare parte a evolutiei noastre, noi oamenii, nu am fost singurele specii hominide , iar faptul ca am ajuns sa dominam planeta acum, este un accident norocos.
O intelegere completaa evolutiei si modul in care functioneaza inseamna acceptarea ideii ca poate organismele si comportamentele lor sunt produse de interactiunea dintre gene si mediu. Nu numai ca este gresit sa se incerce separarea celor doua, dar este si e imposibil sa o facem .Aceasta devine evident atunci cand luam in considerare asa-numitele „instincte”; comportamente care par
sa fie pe deplin formate si genetic imprimate. Ca orice alta forma de comportament, instinctele sunt produse de interactiunea dintre gene si mediu . Asta implica un proces de invatare si pot fi modificate de experienta in acelaai mod ca orice alt tip de comportament.
Alegerea partenerilor
Teoria evolutionista ofera un cadru explicativ pentru intelegerea paternurilor de alegere a partenerilor si caracteristicile pe care oamenii le prefera intr-un potential partener. Diferentele care apar intre cele doua sexe sunt legate de asimetria costurilor de reproducere. Pentru femei, reproducerea este o afacere mult mai costisitoare decat pentru barbati , prin urmare, femeile sunt mult mai atente la indicii care pun accentul pe capacitatea si dorinta partenerului de a ajuta la createrea copilului, dar si la informatii legate de calitatea genelor viitorului partener. Aceasta interpretare se potriveate perfect cu studii pe baza de chestionar, care sugereaza ca femeile prefera „eroi” pentru aventuri de o noapte, dar prefera „altruisti” pentru relatii de lunga durata si prieteni.
Barbatii in schimb, sunt mult mai atenti la indicii legate de fertilitatea feminina. Se pare ca raportul talie/sold e un indiciu valabil pentru fertilitatea unei femei, reflectand modele de distributie ale grasimii, care e controlata de hormoni sexuali, in special de estrogen. Atat barbatii, cat si femeile
au evaluat ca fiind cele mai atractive , femeile tinere si sanatoase cu raportul talie/sold de 0,7.
Studiile au aratat ca deciziile de alegere a patenerilor reflecta consideratii evolutioniste.
Dileme de parinte
Deciziile de investitie parentala se bazeaza pe o alocare de resurse limitate. Daca parintii au o cantitate finita de timp, energie sau resurse, atunci orice investitie pe care o fac pentru un anumit copil, nu va mai fi posibila pentru urmatorul copil, fie nascut sau viitor. Decizia de a investi intr-un urmas special va fi determinata de o serie de factori, dintre care unul va fi perspectiva copilului pentru reproducere in viitor, adica de perpetuare a genelor. Pentru copii care au putine sanse sau nici o perspectiva de reproducere in viitor, este foarte posibil sa nu primeasca atentie si ingrijire, sau, in cazuri extreme sa fie chiar ucisi. Poate acest punct de vedere evolutiv ridica posibilitatea ca uciderea in mod deliberat a propriului copil poate fi un comportament rational in anumite circumstante. Important, studii legate de deciziile parintilor de a investi in odraslele lor au evidentiat caracterul conditional al comportamentului : parinti iau decizii cu privire la copiii lor, in functie de circumstantele sociale, economice si ecologice in care se afla.
Retele sociale
Oamenii se grupeaza in retelele sociale si formeaza o serie de cercuri in jurul valorii de evolutie pentru fiecare individ.
Capacitatea noastra de a intelege o lume in continua schimbare a dinamicii sociale se datoreaza capacitatile cognitive avansate sociale si a creierului nostru mare , trasatura pe care o avem in comun cu maimutele si primatele. Ipoteza unui creier social se refera la faptul ca primatele au un creier neobisnuit de mare, comparativ cu alte animale, si ca aceasta care le permite o activitate cogntiva mai intensa, ducand la o viata sociala mai complexa.
La baza acestui tip de relationare stau niste pricipii de baza, cum ar fi increderea si obligatia care ne permit astfel sa lucram in grupuri, lucru care duce la rezovarea mult mai usoara a unor probleme legate de supravietuire si reproducere intr-un mod mult mai eficient.
Cu toate acestea, orice astfel de sistem este in mod inevitabil afectat de free-reedires(cei care iau beneficiile de cooperare, dar nu reusesc sa plateasca toate costurile), precum si de mecanismele care sunt necesare pentru a-i tine sub control, in scopul de a evita distrugerea echilibrul delicat al relatiilor de cooperare in sistemele sociale .
Limba si cultura(capacitatea de a transmite idei si reguli de comportament de la un individ la altul, prin invatare sociala) sunt unice la om.
Chiar daca animalele pot manifesta ambele trasaturi, ele o au intr-o masura mult mai mica comparativ cu specia umana. .Este sugerat ca ambele fenomene sunt asociate cu faptul ca oamenii traiesc in grupuri sociale mari , dispersate, care sunt in mod constant amenintate de free-rideri. In afara de beneficiile de a transmite cunoatinte despre lume, limba ne ofera un mecanism de inchegare a grupurilor sociale, de la distanta, fara un contact direct, asa cum se intampla in lumea animala. Limba ne permite sa facem declaratii de interes si sa facem schimb de informatii despre starea noastra sociala, despre retele, pentru a ne tine la curent cu ceea ce se intampla. Referintele culturale impartasite ne ofera , de asemenea, o modalitate de identificare a persoanelor care apartin comunitatii noastre sociale, cei cu care avem obligatii si cei pe care putem conta pentru sprijin moral sau economic atunci cand avem nevoie .
Cultura este remarcabila pentru faptul ca impune un grad de coerenta foarte puternic , unui grup de oameni in orice moment. Acesta pare a fi consecinta biasului de conformitate , adica dispozitia de a accepa ceea ce altii din comunitatea noastra sociala spun, lucru intalnit numai la specia umana.
Dar, culturile se schimba, si fac acest lucru pe o scara de timp, care, in termeni evolutivi, este relativ scurta (desi inca de ordinul generatiilor ). In unele cazuri,schimbarea culturala reflecta adaptarea la noile prvocari ale mediului.Un exemplu a fost adoptarea unei diete bazate pe lactate (cu modificarile genetice care au facut acest lucru posibil), care pare sa fi fost importanta, permitand
oamenillor moderni sa ocupe latitudini afara tropicelor. In alte cazuri, schimbarile culturale pot sa nu aiba legatura cu ceva din lumea fizica si poate reflecta pur si simplu capricii sociale, care ne permit creerea unei legaturi comune intre membrii unui anumite comunitati.(de exemplu dezvoltarea accentelor, si a dialectelor, in interiorul aceleiasi limbi, marcand aparteneta la o anumita comunitate).
Autorii ne mai ofera si o perspectiva intersanta asupra religiei si moralei , si felul in care aceste caracteristici ne-au propulsat in fruntea speciilor hominide, dar va las pe voi sa descoperiti mai departe.