Cand eram prin liceu, prin clasa a XI-a, incepusem sa ma pregatesc, singur, pentru admiterea la ASE asa ca invatam, constiincios, economie (nu am urmat niciodata meditatii dar ironia vietii a facut sa fiu extrem de preocupat, multi ani, si inca mai sunt, de „meditatie”, dar in alt sens). Am ajuns astfel, acum, sa am cateva notiuni vagi de economie (nu am mai dat la ASE, as fi fost singurul din clasa, nu eram nici pe departe rebel, deci am urmat, precum animalul acela bland, turma, si am devenit inginer).
Inteleg, cat de cat, ce este aceea o investitie. Dar tie iti ofer nu intelegerea mea ci o definitie mai exacta: se numeste „investitie” fluxul de cheltuieli destinate cresterii sau mentinerii stocului de capital real. Adica, mai pe romaneste, cand faci o investitie de 10 lei in ceva, vrei ca dupa un timp sa-ti recuperezi cei 10 lei si, daca se poate, sa castigi si 3 lei in plus. De pilda, ai fi putut cumpara o casa in 1995 cu 10.000 USD (o investitie imobiliara,) anticipand o crestere fabuloasa a pretului caselor in anii urmatori, si sa o revinzi in 2007 cu 100.000 USD (de zece ori mai mult). Pe de alta parte, daca ai cumparat aceeasi casa in 2007 si incerci sa o revinzi acum, in 2011, este posibil sa nu gasesti pe cineva care sa-ti dea jumatate. Aceasta ar fi o investitie proasta: nu doar ca nu ai un profit, cat de mic, dar nu-ti recuperezi nici macar banii (adica pierzi jumatate din ei).
Exista oameni care investesc, deci oameni care risca, si oameni care nu investesc fie pentru ca se tem fie pentru ca nu dispun de „stocul de capital” (nu au bani disponibili pentru investitii, trebuie sa traiasca de azi pe maine). Cei care investesc uneori castiga, alteori pierd (asa este, unii castiga mai des iar altii pierd mai des, uneori foarte mult si atunci spunem ca „au dat faliment” sau „au datorii imense”-parlez-vous grecque?).
Crezi ca este si cazul tau? Imi vei spune ca nu esti pasionat de piata imobiliara (oricum neinteresanta in acest moment) sau de piata de capital (investitii la bursa:actiunile Apple, dupa moartea lui Steve Jobs, peste 2-3 ani, vor fi in crestere sau in scadere?). Dar de viata ta esti pasionat(a)? Stii ca poti investi in viata ta? (si e o intreprindere riscanta, am definit de la bun inceput asta) Ce anume sa investesti? Sau de ce sa o faci? („nu vreau sa-mi complic existenta”) La genul acesta de intrebari raspund in acest articol.
Eu cred ca orice om, in raport cu propria sa viata, merita sa riste si sa devina un investitor. Chiar si cei care traiesc acum din ajutorul de somaj sau dintr-o pensie ridicola, oferita de un stat lipsit de intelepciune? Chiar si adolescentii sau copiii? Chiar si cei care nu s-au nascut intr-o familie cu gusturi rafinate? Chiar si cei ai caror parinti nu au condus niciodata un SUV ci doar l-au insotit, lung, cu privirea? (sau l-au blestemat pe sosea, cand era cat p-aci sa-i faca ultraplati)
Da, oricine poate fi un investitor. Insa nu oricine, din modestele mele cercetari, si este unul! Si nu pentru ca nu este posibil ci pentru ca fie nu s-a gandit niciodata la asta fie pentru ca, asa cum spuneam, ii este frica, fie pentru ca, pur si simplu, este mult mai comod sa nu investesti. Poate ar fi cazul si sa spun, totusi, la ce investitie ma refer:
Cred ca orice om isi poate investi viata cu sens!
Care sa fie castigul scontat? Evident, o viata mai bogata! (ma refer la o bogatie psihologica dar nu exclud, in anumite cazuri, si o prosperitate materiala) O viata plina de sens este o viata bogata, de o calitate remarcabila (daca iti amintesti, sensul este o componenta importanta a wellbeing-ului in psihologia pozitiva). Poti fi milionar si cu toate acestea, cand esti onest cu tine insuti, sa simti ca viata ta nu are sens. Sau poti fi in situatia de a renunta la dorintele tale pentru a-ti da copilul la o gradinita buna (imi spune si mie cineva una in care gandirea copiilor este respectata si incurajata, zilnic, sa se dezvolte?) si, in ciuda acestor dificultati financiare, sa simti ca ceea ce faci are foarte mult sens.
Fireste ca nu poti pune mana pe „sens” asa cum atingi un DVD cu filmul preferat sau cum poti pune mana pe o hartie de 500 de euro (retrasi de la o banca portugheza al carei rating continua sa scada in viziunea Fitch). Sensul nu este un obiect material ci unul psihologic (evident ca e mediat de sistemul nervos, care e material, dar nu intru acum in aceasta discutie tehnica). Cantitatea de bunuri materiale (sau de bani) din viata ta nu coreleaza cu prezenta sensului. Poti dispune de multe obiecte (casa, masina, bijuterii etc) fara ca viata ta sa aiba prea mult sens dar la fel de bine poti multimilionar si, in plus, sa traiesti si o viata plina de sens (cunosc si eu, personal, pe cineva, deci vorbesc in cunostinta de cauza).
Dar ce inseamna sa-ti investesti viata cu sens? Daca oricine poate face asta inseamna ca e ceva usor? Poti sa dai gres? Poti sa suferi? E posibil sa regreti, dupa aceea? Iti ofera cineva compensatii daca nu ai facut o investitie buna? Sensul pe care il investesti azi il poti pierde maine? Gandeste-te tu la aceste intrebari. Eu iti spun cum sa faci pentru a afla daca esti deja investitor. E simplu:
Intreaba-te, cat mai des cu putinta, daca ceea ce faci „acum” are sens pentru tine!
Are sens sa intri sau sa ramai in aceasta relatie amoroasa? Are sens sa aplici pentru jobul x?Are sens sa mergi in fiecare dimineata, intr-un loc in care nu-ti doresti sa fii dar de unde pleci, lunar, cu un card burdusit? Are sens sa urmezi o facultate despre care ti-ai imaginat ca este interesanta dar la care adormi la cursuri, gratie unor profesori soporifici? Are sens sa mai scoti o tigara din pachet sau sa-ti mai torni un paharel de Absolut Vodka? (probabil lichidul care te integreaza in Absolut, venit din Suedia, acolo unde s-a dus gurul care a reusit sa pacaleasca 30-50.000 de oameni, majoritatea cu studii superioare) Are sens sa asezi cartile si foile pe biroul tau numai pentru ca mama ta nu suporta aceasta dezordine si crede ca vei fi un dezorganizat toata viata? Are sens sa te duci cu masina la birou desi la fel de bine ai putea lua metroul? (si scapi de sarcina de a gasi un loc de parcare pentru metrou) Are sens sa-ti cumperi cauciuri de iarna cu cel putin 30 de zile inainte de expirarea termenului anuntat de guvern? Are sens sa citesti aceste randuri in timp ce compania te plateste pentru a face altceva? (scuze, nu m-am putut abtine!)
A investi sens in viata ta, cum lesne poti observa, inseamna a deveni creator de sens. Nimeni nu-ti poate lua aceasta capacitate creativa (sunt uimit sa intalnesc oameni care cred despre creativitate ca se reduce la domeniul artistic). Cea mai cumplita dictatura este, in aceasta privinta, lipsita de putere: daca are semnificatie pentru tine, tu poti alege sa induri tortura sau umilintele sau, dimpotriva, sa mori intr-un mod demn.
Atribuirea sensului este o activitate profund subiectiva. Dar nu e ceva usor! Nu poti investi sens in viata ta daca nu gandesti. Eu sunt un admirator al spontaneitatii dar nu ma las sedus de miscarea neasteptata (si adesea originala) a dopaminei prin creier. Avem si lobi frontali, nu doar sistem limbic. Operatia de investire a sensului (aidoma actiunii pur economice de a investi pe piata de capital) presupune atentie, responsabilitate, analiza, planificare, contact cu nevoile personale, adica resurse cognitive folosite cu grija. Cand ai de ales intre doua traiectorii profesionale sau intre doi parteneri posibili (cine vrei sa fie viitorul tata al copiilor tai?) optiunile trebuie cantarite atent si impulsivitatea (una din formele spontaneitatii) tinuta in friu.
Daca vrei sa-ti cumperi o casa o iei pe prima pe care ti-o prezinta agentul imobiliar? Daca vrei sa faci un imprumut la banca te duci la prima banca pe care o vezi intr-o reclama la televizor? Daca a sosit timpul sa te ocupi de dintii tai te duci la primul stomatolog care-ti iese in cale? De ce ai proceda diferit atunci cand se pune problema sensului pe care il acorzi vietii tale?
Am insa o banuiala: sa gandesti nu-ti pare a fi o activitate placuta! (cred ca acesta e unul din cele mai perverse efecte ale educatiei) E mai simplu, mai usor, mai confortabil sa nu gandesti sau sa gandeasca altcineva pentru tine. Cu riscul de a-i supara (din nou!) pe oamenii religiosi care ma citesc (oare de ce?), in loc sa te gandesti cum sa rezolvi o problema este mai atragator sa te rogi unui zeu si sa ti-o rezolve el!
Investirea vietii cu sens este o activitate cu o particularitate spectaculoasa: doar tu poti face asta! Orice sens care vine din afara ta, chiar de la oameni care tin cu adevarat la tine (nu mai spun de cei care au diferite interese in raport cu tine, de exemplu sa le cumperi produsele sau ideologiile), nu are valoare. Singurul sens care conteaza este cel oferit de tine.
Imi pare rau, iti dau vesti proaste inca de luni dimineata (poti schimba canalul!). Nu ai unde sa fugi de responsabilitatea investirii vietii tale cu sens! Te poti elibera, un timp, folosind tot soiul de anestezice pe care societatea de consum le pune cu generozitate la dispozitie, dar nu poti fugi tot timpul de propria ta constiinta (chiar si alcoolicii au momente dureroase de luciditate).
De aceea, poate, o idee mai buna ar fi sa te uiti cu atentie la viata ta si sa decizi, fara a sti in avans daca e o decizie buna sau proasta, sa hotarasti ce sens vrei sa aiba. Daca ma citesti de ceva timp trebuie sa fi remarcat ca, in diferite feluri, incerc sa ti-l fur pe Mos Craciun pentru a-l aseza in podul cu vechituri. Insa fac asta cu gandul ca astfel vei ramane cu sinele tau real si, cine stie, s-ar putea sa inceapa sa-ti placa! Putem trai fara un Creator care, mai direct (mai primitiv, prin tablete ale legii-off, am scris „tablete”?) sau mai subtil (prin semne si sincronicitati) sa ne spuna ce sa facem cu vietile noastre. Il putem inlocui cu cineva mult mai apropiat sau, ce zic eu aici, prezent clipa de clipa!
Atentie, nu spun ca poti avea orice fel de viata doresti. Nici pe departe, traim intr-o lume plina de limite si de conditionari. Spun altceva: poti acorda orice sens doresti vietii tale! Iti poti asuma aceasta responsabilitate (un pic anxiogena?). Poti accepta misiunea onoranta de a fi creator de sens pentru viata ta. Si nu ca as vrea sa te influentez dar stii cat poate fi de frumos?