Triunghiul isoscel are tendinte homosexuale? Este prima luna a primaverii insotita de celule gliale? Sunt studentii la psihologie recesivi? Cam asa este intrebarea din subtitlul articolului. Un pic absurda, vreau sa spun.

Cred ca fidelitatea este uneori un lucru bun si alteori un lucru rau (binele si raul fiind, evident, relative). Pentru a afla cand este sanatoasa si cand este nevrotica, ma gandesc, este potrivit sa stabilim mai intai pe cine serveste ea (precizez abia acum, ma refer la fidelitatea sexuala, desi exista si fidelitati emotionale sau spirituale).

In serviciul cui se afla fidelitatea?  Hai sa exploram impreuna:

  1. In serviciul posesivitatii si narcisismului Este insuportabil pentru mine, partener al tau, sa stiu (sau sa-mi imaginez) ca iti oferi parti ale corpului unei alte persoane (exclud roluri profesionale de tipul maseur, cosmeticiana, ginecolog) Pur si simplu nu accept sa te atinga si altcineva. Oare de ce? Ce este atat de grav daca tu experimentezi senzatii placute in relatie cu un altul/o alta? Ce anume pierd eu atunci cand tu te simti bine cu altcineva? De ce sa te oblig sa te simti bine doar cu mine? Cine sunt eu astfel incat sa-ti cer sa-ti limitezi viata? De ce nu sunt de acord sa te bucuri mai mult daca ai acest potential? In ce fel ma doare pe mine satisfactia ta traita alaturi sau impreuna cu altcineva? De ce gasesc potrivit sa te amenint cu despartirea sau alte sanctiuni? Ce este atat de recompensator pentru mine in a te sti o persoana frustrata? Daca viata este intr-adevar scurta (cel mult 100 de ani) de ce sa ma opun sanselor pe care le ai de a fi, in diferita grade, un om multumit? Cum anume evoluez eu daca iti interzic sa experimentezi viata in feluri pe care le gasesti excitante si interesante? Ce se schimba in mine, intr-un sens pozitiv, ca urmare a libertatii pe care ti-o refuz? Cum devin eu o persoana mai sigura pe sine daca pentru asta e necesar ca tu sa nu faci anumite lucruri? De ce ma ranesc alegerile tale? De ce este asa de greu sa accept felul tau de a experimenta viata cand esti partenerul sau partenera mea dar nu am nicio problema atunci cand esti doar o prietena sau au amic? De ce, in secret, imi doresc exact acea autonomie spre care tu aspiri si pari gata sa ti-o asumi? De ce simt nevoia sa fiu proprietar al corpului tau? Oare l-am creat eu? Am pus eu impreuna oasele, muschii, nervii si capilarele? Am gandit eu arhitectura sistemului nervos? Reglez eu productia de hormoni si controlez numarul moleculeleor de hemoglobina? Evident ca nu dar de ce ma comport ca si cum as fi stapanul si creatorul tau?
  2. In serviciul cresterii Iata ce inteleg prin acest tip de fidelitate. Mai intai, insa, le propun cititorilor mai conservatori sa se opreasca aici (vreau sa va protejez, dragii mei: exista riscul ca aceste idei sa fie inregistrate in MLD si sa fie, ulterior, greu de sters din circuitele neurale din hipocamp; asa ca, de ce sa riscati inutil?)

Mai intai vreau sa clarific ceea ce inteleg eu prin sensul unei relatii. Cu alte cuvinte, la ce sunt bune relatiile? Ma gandesc asa, in aceasta seara de primavara: doi oameni intra intr-o relatie pentru a-si sprijini reciproc starea de bucurie. Adica eu am o relatie cu tine deoarece ma intereseaza starea mea de bucurie, pe care vreau sa o conserv, sa o recuperez sau sa o amplific si starea ta de bucurie, pe care vreau si imi face placere sa o sprijin. In mai putine cuvinte, vreau sa fii o persoana fericita cu mine!

Frumos, nu-i asa? Nu simti si tu la fel? Vrei sa spui ca tu intri si ramai intr-o relatie pentru a-l chinui pe celalalt? Pentru a-l desconsidera, umili, destabiliza, ignora, neglija, dispretui sau critica distructiv? Pentru a-l rani? Pentru a nu-i recunoaste nevoile? Pentru a-l pedepsi cand indrazneste sa le articuleze? Pentru a-l condamna si frustra, daca se poate constant? Pentru a-l face sa se simta o persoana inadecvata si nedemna de dragoste? Pentru a-l face sa sufere?

Vezi, esti si tu de acord cu mine! Relatiile exista pentru a ne sprijini reciproc bunastarea (well-being-ul, pentru cititorii mei de la Princeton, inca nelivrati zeului Bacchus, atat de popular in acest campus) Si atunci, daca viata te cheama spre o experienta pe care majoritatea inaintasilor nostri au agreat sa o numeasca „infidelitate” si tu te intorci in relatia noastra simtindu-te mai bine, fiind o persoana mai relaxata, mai densa (in sensul de a fi integrat o experienta), mai disponibila (pentru mine) si fiindu-ti si mai usor sa ma iubesti, de ce sa ma opun acestei curgeri a energiilor Vietii? De ce sa fie o intelegere sociala la care nu am fost prezent si un principiu abstract mai importante decat o experienta reala? De ce sa fiu (sa fim) prizonierul unor cuvinte? De ce sa nu evaluam realitatea nevoilor noastre cu mintile acestui timp, cand asa de multi oameni (in tarile civilizate) traiesc mai bine decat regii de acum 3-4 secole? De ce sa nu propunem o noua intelegere (unii ar spune „revolutionara” iar altii ar numi-o, cred, „nepotrivit de liberala”-am evitat cuvinte mai dure) mai apta in a surprinde extraordinarele intamplari din ultima suta de ani? Nu cumva ceea ce azi ni se pare „de nagandit” maine va fi o normalitate, tot asa cum dreptul femeilor de a vota, pe la 1900, parea ceva  fantezist iar astazi toti gasim lucrul acesta absolut natural? („toti”, in aceasta fraza, e un fel de a spune ca site-ul nu e citit in tarile arabe)

Cred ca fidelitatea sanatoasa este expresia unui angajament de a sprijini starea de bine a celuilalt, simultan cu a ta. Alfel spus, a fi fidel inseamna a fi fidel acestui angajament! Urmeaza un exemplu despre care cred, in ciuda profilului pe care ti-l atribui, ca te va infricosa. Vreau sa spun asa:

Daca partenerul tau are o relatie sexuala cu o alta femeie, cu un pinguin si cu un extraterestru, simultan, si se intoarce la tine simtindu-se excelent si dornic sa-ti sprijine starea de bine, fiind mai disponibil pentru a investi in ralatia voastra si avand un nivel superior de energie, gata sa o impartaseasca, liber, cu tine, el a fost fidel angajamentului pe care l-a luat. Nu te-a inselat si nu s-a inselat nici pe sine (exclud, bineinteles, varianta unor BTS-uri intergalactice). Pe de alta parte, daca se intoarce apasat de vinovatie, condamnandu-se aspru pentru ratacirea lui de o noapte (cu referinta directa, probabil, in primul rand la pinguin), fiind astfel incapabil sa participe la procesul bunastarii tale, el nu a respectat angajamentul initial deci a fost, ne obliga logica sa conchidem, infidel. Sper ca observi cum doi oameni (citeste in oglinda „partenera ta”) pot avea exact acelasi comportament si, cu toate acestea, unul sa fie fidel iar altul infidel.

Mai am cateva lucruri de spus pe acesta tema (a cuplului) dar iti las timp sa metabolizezi (eventual sa scuipi dezgustat) ideile de mai sus. Desi am promovat acest site (articol publicat initial pe alt site) sunt constient ca o expunere prea mare a vizitatorilor la unele idei cu potential exploziv ar putea diminua audienta in crestere si nu-mi doresc lucrul acesta. Pe de alta parte, adanc in sinea mea, sper ca ti-am deschis gustul pentru o examinare originala a unor formule, conventii si chiar stereotipuri comportamentale pe care le-am mostenit pe o (cvasi)infinita linie evolutionista. Nu avem multe zile de petrecut pe aceasta frumoasa planeta (stiu, prietenii lui Mos Craciun si ai Printesei Alice sunt de alta parere!) si poate ar merita sa ne alegem fara prea multi intermediari felul in care dorin sa participam la aceasta aventura. Vreau sa spun, daca exista o cale mai buna pentru a fi (relativ) fericiti, de ce sa nu o cautam? Sa lasam triunghiurile isoscele pe seama specialistilor in pete de cerneala si venirea primaverii printre celulele cu rol de hranire din creier pe seama celor care nu inteleg neurostiintele, temandu-se foarte tare de ele. Iar voi, studenti recesivi, atentie la mutatii! Reformulez: atentie la mutari! Pionul incepe sa creada ca e posibil sa devina regina.

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin