„Dracu’ te-a pus!”. Asa ar putea comenta, succint, acea versiune a sinelui meu strecurata cu abilitate prin plasa necrutatoare a socializarii. N-au trecut nici 2 zile de la initiativa dia- sau doar hiper-bolica si iata-ma lucrand deja la liste de asteptare! Ori am deschis, in felul meu etern-inconstient (se pare) cutia Pandorei? E cazul sa-mi iau „adio” de la timpul liber? (sau sa ma recalific, la 44 de ani?)

Inca nu pot prezice nimic dar ceva deja stiu sigur: mai  iegzista tineri care citeste carti in limba lu’ Cheti Peri! Pfii, ce incantare sa parcurg o serie de mailuri concepute, din cate imi dau seama, de oameni tineri pasionati de cunoasterea psihologica (nu e chiar o incantare, mi-au trezit complexele de inferioritate, eu la varstele acelea nu scriam asa de frumos!)

Calculul meu era ceva mai simplu: situl e vizitat de o mie (doua mii) de oameni. Cati ar putea fi dornici sa-si bata capul cu niste carti dificile (macar pentru ca sunt scrise in alta limba), sa suporte termenele draconice pe care le impun (2 saptamani, de obicei, cu prelungire), sa treaca prin chinul unor intrebari binevoitoare („ia sa vedem, ai citit in stare de veghe sau in stare de ebrietate?”) si, culmea, sa-si doreasca repetarea unei astfel de experiente? Un procent, cu ingaduinta!

Dar Luminoasa Faptura, ce crezi, dormea in post? (Postul Pastelui, desigur) Nu, fireste! Si-a introdus eleganta codita si ma tem ca este doar inceputul. In mod curios, ma atrage combinatia (poate pentru ca sunt deosebit de vulnerabil, dupa despartirea lacrimogena, sau nitroglicerinica, de Mos Craciun). Prin urmare, dupa primul soc (pe care il integrez prin acest articol, adica imi administrez singur terapia), voi continua sa fac publice cartile disponibile. Imi rezerv dreptul de a raspunde cu intarziere intrucat nu am pus la punct, deocamdata, metoda prin care timpul sa devina mai elastic.

Desigur, data fiind valoarea cartilor, imprumutul va fi conditionat de o garantie, probabil 50-75% din pretul de achizitie, garantie ce va fi recuperata in momentul restituirii. Ceea ce nu mai poate fi recuperat, din pacate, este stropul de necunoastere. Aferim!

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin