Obisnuiesti sa mergi la Mall? Vrei sa stai intr-o zi chiar la intrare si sa rogi primii 100 de oameni sa-ti spuna numele unui psiholog? Nu, nu e nevoie de acest experiment, l-au facut altii. Dintre cei care vor sti sa raspunda majoritatea vor spune „Freud”. Problema este ca Sigmund Freud nu a fost psiholog ci doctor (a absolvit Universitatea din Viena in 1881 si prima lui slujba a fost intr-un laborator de fiziologie). Daca esti amatoare de informatii rare (sau neobisnuite) despre vietile oamenilor mai merita sa stii ca marele Freud era dependent de tutun, motiv pentru care a si dezvoltat un cancer foarte urat (desfigurator). Cand nu a mai putut suporta durerea i-a cerut doctorului sau curant, Max Schur, sa-i opreasca chinul. Da, intr-un fel Freud s-a sinucis! Max Schur a onorat cererea pacientului sau si i-a injectat o doza de morfina letala. Acord, acum, putina valoare ideilor pe care Freud le-a pus in circulatie dar il apreciez pentru curajul lui de a muri cu demnitate (fara sa sufere inutil). Inca ma intreb cum poate o persoana inalt dependenta de o substanta sa ofere asistenta psihologica oamenilor, astfel incat acestia sa devina mai liberi.
La intrebarea de mai sus, cativa, mult mai putini, vor raspunde „Jung”. Nici Jung nu a fost psiholog. Jung si-a finalizat studiile medicale in 1900, la Universitatea din Basel, si a fost atras de psihiatrie. Prima lui slujba a fost la o clinica din Zurich, fiind indrumat, acolo, de cel care a lansat termenul de schizofrenie.
Vrei sa facem lucrurile si mai dificile decat sunt? Roaga-i pe cei din jurul tau sa-ti spuna numele unui psiholog important, aflat inca in viata. Poti incerca, daca iti plac senzatiile un pic mai tari, chiar cu studenti la psihologie. Daca nu esti din bransa si auzi nume precum Rogers, Maslow, Allport, Fromm, Cattell, Eysenck sau Albert Ellis, trebuie sa stii ca toti au murit.
Intuiesti ce incerc sa spun? Da, vreau sa spun ca exista o ignoranta publica in raport cu aceasta disciplina stiintifica si ca jurnalistii din media, desi ar putea avea contributii insemnate la dezvoltarea unui public de tipul consumatori educati, nu doar ca nu par a fi interesati de acest gen de contributie sociala dar, in plus, mai si promoveaza, in goana dupa senzational, figuri dubioase sau oameni pregatiti dar care, in cel mult 2 minute „pe sticla”, nu pot transmite nimic relevant.
Sigur ca o intrebare la fel de buna este: cum isi promoveaza psihologii propria profesie? Aceasta este o intrebare diferita de „verisoara” ei mai putin altruista: cum se promoveaza psihologii pe ei insisi? In absenta unui efort concertat, durabil si responsabil, cum ne putem astepta ca oamenii sa faca diferenta intre un psiholog si un psihiatru, sa inteleaga ca „psihologia populara” si simtul comun sunt, foarte frecvent, altceva decat teoriile psihologice testate sistematic sau sa stie, de pilda, ca Judith Rich Harris, o femeie fara Ph.D., luptandu-se cu o boala autoimuna cronica, a publicat in 1995 (la 57 de ani) un articol intr-un jurnal prestigios (Psychological Review), articol care a aruncat in aer psihologia traditionala si l-a facut pe Steven Pinker, profesorul super-titrat de la Harvard University, sa spuna ca lectura cartii care a urmat articolului a fost unul din cele mai tulburatoare momente din cariera lui?
Tu (daca esti psiholog sau student la psihologie) ai auzit de Judith Rich Harris? Dar de Steven Pinker? Dar de Martin Seligman? Dar de Adrian Furnham? Dar de Elliott Aronson? Dar de Scott Lilienfeld? Dar de Carol Tavris? In cazul in care te formezi intr-o scoala de consiliere si psihoterapie, profesorii tai (formatorii) sunt la curent cu cercetarile si cartile acestor oameni? Intreaba-i! Nu te teme sa pui intrebari, tu esti acolo pentru a invata si sper ca nu-ti doresti sa inveti teorii si metode de interventie fara sustinere empirica, neverificate sau testate deja in mod riguros si respinse ! Nu uita ca faci lucrul acesta pe timpul si pe banii tai. Este dreptul tau sa fii exigent si sa soliciti servicii de calitate, in acord cu progresul psihologiei. Altfel este ca si cum ai investi intr-un Nokia Cityman (un telefon mobil din 1987, cantarind aproape 1 kg) in conditiile in care, in curand, vor exista Nokia Windows Phones 7.