Fac o diferenta intre oamenii foarte sanatosi din punct de vedere psihologic (numiti de Maslow „in proces de autoactualizare”, cei relativ sanatosi si cei nevrotici. Experienta de a fi iubit despre care scriu in continuare este vazuta din perspectiva sanatatii. O persoana nevrotica (dar nediagnosticata ca atare) nu se va simti iubita oricat de armonioasa este, de fapt, iubirea ta. De asemenea, mai fac o diferenta intre nevoia de a fi iubit si trebuintele de siguranta, de afectiune si de stima. Ele reprezinta conditii necesare pentru a trai experienta de a fi iubit insa nu reprezinta centrul ei.
In viziunea mea, centrul experientei de afi iubit este libertatea de a fi eu insumi. Vreau sa operationalizez acest concept. Inseamna asa:
- Nu incerc sa fiu altcineva cu tine
- Nu ma astept sa fii agresiv, ostil, razbunator sau resentimentar
- Ma arat in aspectele mele vulnerabile, imperfecte, fragile, nevrotice
- Imi dau voie sa fiu copilaros, sa spun si sa fac lucruri prostesti (din perspectiva unui adult)
- Nu incerc sa te manipulez sau sa te impresionez
- Sunt spontan in relatia cu tine
- Nu-mi supraveghez critic gesturile sau cuvintele
- Nu am rezerve sau suspiciuni
- Nu-mi ascund sentimentele fata de tine, indiferent de polaritatea lor (tandrete, atractie, furie, dezamagire)
- Nu sunt incordat, vigilent sau defensiv
- Ma exprim fara cenzuri sau masti sociale
- Nu simt frica fata de tine (nu ma tem de pedeapsa)
Relatiile de cuplu si, prin extensie, cele de prietenie in care aceasta experienta poate fi traita pe o baza constanta sunt in cel mai inalt grad terapeutice. Oamenii se deblocheaza si isi reiau procesul natural de crestere atunci cand pot functiona fara teama intr-o relatie, adica primesc permisiunea de a fi ceea ce sunt. Si astfel, cumva miraculos, se schimba, adica devin ceea ce pot deveni ( „paradoxul schimbarii”). La prima vedere, a-i permite unui om sa fie ceea ce este pare simplu si multa lume isi imagineaza in mod naiv ca face asta. In realitate este un proces anevoios si indelungat, un proces ce presupune gratificarea prealabila a trebuintelor fundamentale (excelent enumerate de Maslow dar nu neaparat in ordinea preconizata de el-vezi „piramida”). In acest proces de durata iubirea primita in copilarie de la mama si de la tata este cruciala (iar absenta ei nu poate fi vreodata inlocuita desi poate fi compensata in alte relatii inevitabil regresive). Pentru a da un exemplu un pic grotesc, ma gandesc acum la faptul ca nu poti iubi pe un altul daca nu ai fost tu insuti pretuit si respectat de parintii tai in acelasi fel in care nu poti iubi pe cineva daca iti ghioraie matele de foame si te gandesti doar la mancare. Iubirea eliberatoare, in serviciul dezvoltarii, survine natural pe acest fond interior de implinire, expresia satisfacerii trebuintelor „primare” (in sensul lui Maslow). Nevoile ascunse in inconstient, reprimate sau respinse, in felul lor secret si neasteptat, se vor opune mereu, vor contamina sau perturba dragostea pe care o poti oferi (izvorata din Sinele tau). Observa, te rog, ca nu spun ca unii oameni sunt incapabili de iubire , ci ca acest potential minunat este blocat de factori ce tin de istoria de viata (deci personali si developmentali), de factori sociali si culturali. A iubi intr-un sens care nu este egoist, posesiv, dominator sau infantil mi se pare un fel de calatorie pe Everest si ma astept ca intr-o societate mai echilibrata pregatirea pentru aceasta calatorie de o viata sa fie sprijinita si de scoala, in locul unor materii fara nicio relevanta pentru viata buna si sanatoasa. Stiu, asta este o utopie. Insa nu asa s-a crezut si despre zbor?