Am lansat, in ultimul timp (articol din mai 2010), si nu doar pe site, o serie de intrebari privind natura constiintei (si, in cateva randuri, dezbaterile au devenit pasionante, lucru care ma bucura, deoarece imi semnaleaza ca oamenii sunt capabili sa unifice gandirea si sentimentele in loc de a prefera calea mai usoara a lui „ce atatea intrebari?”. Constat, totusi, unele dificultati in intelegerea constiintei ca sistem intentional si echivalarea ei eronata cu continuturile mintii (de exemplu senzatii sau dorinte). Asa ca vreau sa dau un exemplu simplu pentru a spulbera aceste confuzii ce risca sa devina grave.
Voi numi minte de nivel 1 mintea unei fiinte inzestrate cu dorinte si chiar cu opinii (putem sa ne distram si sa acceptam ca animalul tau de companie are unele opinii despre tine, de exemplu ca esti o persoana zgarcita si nu ii oferi, decat rar, mancare de cea mai buna calitate). Aceasta minte nu dispune de constiinta. In termeni psihologici nu este o persoana (iar in termeni si mai rigurosi nu are o identitate psihologica). Cum asa, vei spune, doar simte si gandeste! Este o afirmatie scandaloasa, stiu, deoarece din ea rezulta ca nu doar animalele nu sunt persoane (nu au sau au identitati foarte rudimentare) ci si unii oameni, avand ganduri si dorinte, poate chiar numeroase, dispun de o constiinta modesta si, la limita, nu au deloc (daca nu ma crezi priveste cu atentie un bebelus)
In ce fel de minte apare constiinta? In mintea de nivel doi. Si prin ce se deosebeste aceasta de prima? Prin ceva extraordinar: si ea are dorinte si credinte insa, in plus, are dorinte si credinte despre dorinte si credinte,fie ale ei, fie ale altuia (are o teorie a mintii, conform unor articole precedente). De pilda, motanul tau de apartament simte pentru tine ceva ce am putea numi „devotament” (sau doar cainii sunt capabili de acest sentiment) dar nu are nicio pozitie mentala fata de propriul lui devotament (sa fie incomodat de aceasta loialitate si sa vrea sa scape de ea sau, dimpotriva, sa i se para ca nu este suficient de dedicat relatiei cu tine si, pe aceasta baza, sa se simta vinovat). Credinta mea este ca animalelor (si unor oameni) le este imposibil sa ajunga la mintea de nivel doi, cata vreme sistemul lor nervos ramane acelasi. Exista dovezi puternice in acest sens, greu de suportat, si inteleg si de ce , de iubitorii de animalute.
A dezvolta o credinta despre propria ta credinta (sau nevoie, sau emotie, sau dorinta sau ce vrei tu) presupune capacitate de meta-reprezentare, un fel de a te ridica deasupra ta pentru a te observa. Reusind asta, iti poti schimba credinta, deoarece intelegi ca este gresita, si, mai departe, iti poti restructura comportamentul (care devine mai adapatativ). Este evident ca animalele sunt inchise in cateva scheme, finite, de comportament (si unii oameni, sa indraznesc sa afirm asta?)
Auto-reprezentarea si meta-reprezentarea sunt proprietati esentiale pentru constiinta si solicita un nivel remarcabil de interconexiuni neuronale. Atingerea acestui nivel si amplificarea lui permanenenta nu sunt achizitii garantate la oameni. Simplul fapt de a te naste om nu te face imediat detinator al unei constiinte, dupa cum accesul la constiinta nu este totuna cu dezvoltarea ei permanenta (asa cum invatarea alfabetului nu este echivalenta cu lectura lui Ludwig Wittgenstein-am senzatia neta ca exista oameni care nu au mai citit o carte din scoala generala). Evolutia constiintei, incerc sa spun, necesita implicare personala si grija, ingredientele, sper ca esti de acord, unei atitudini iubitoare. Cei care iubesc constiinta o ajuta sa se dezvolte, la ei sau la altii (cumva asta fac si eu, aici?-e doar un exemplu de meta-reprezentare).
Ma despart mereu de oamenii care sunt impotriva cunoasterii, adica impotriva mintii de nivel doi. „Prietene, de aici drumurile noastre merg in directii diferite. Tu vrei sa traiesti fara sa-ti schimbi perspectiva asupra experientelor tale. Cand vei fi interesat de aceste optiuni, stii unde ma gasesti.”
Mi se pare uimitor cum obscurantismul, frumos deghizat, continua sa traiasca in epoca iPhone si WebCam. Este insa si periculos, de aceea cred ca avem datoria de a-i dezvalui limitele si a incuraja tendinta opusa, catre lumina, indiferent de riscuri.
Iar pentru a face situatia si mai complexa, afla ca exista si o minte de nivel trei (ca si cum cea de nivel doi nu ar complica suficient realitatea). Pentru a o intelege iti voi da un exemplu:
O femeie este atrasa de un barbat (de corpul lui sau, la un alt nivel, de mintea lui exceptionala). Dar ea se comporta in asa fel incat sa-l determine pe acel barbat sa creada ca ea, de fapt, nu se simte atrasa de el (fiindu-i indiferent). „Eu sunt atrasa de tine (innebunita chiar) dar vreau sa crezi ca-mi esti indiferent”. Nu e deloc greu de inteles, mai ales daca te gandesti putin la experienta ta. Mintea de nivel trei iese din ea insasi, intra in alta minte, evalueaza criteriile de evaluare ale acelei minti si se angajeaza intr-un comportament care sa le raspunda, stiind prea bine ca propria ei realitate (pe care si-o meta-reprezinta) este alta. Mai pe scurt, mintea de nivel trei este capabila de amagire. Bun venit in lumea reala!
ps am sentimentul ca nu vrei sa-ti explic, in continuare, mintea de nivel patru.