Scoala de psihologie

Esti parinte de copil de 3 ani? Sau de 5? Sau lucrezi la o gradinita? In acest caz trebuie sa fii familiarizat cu conceptul de prieten imaginar. El (copilul) ii vorbeste, ii povesteste intamplari, ii solicita indrumari, il implica in jocurile lui. Si, sa nu uitam, il cearta pentru boacanele pe care le face (pe care „prietenul” le face, daca nu am fost suficient de explicit).

Nu in mod obligatoriu un copil singur la parinti sau un copil mai singuratic (viitor introvert) va avea un prieten imaginar. Si copiii foarte sociabili isi inventeaza personaje pe care le indragesc, adesea inspirandu-se din povesti sau din desenele animate pe care le urmaresc.

Nu e nimic neobisnuit pentru copii sa aiba unul sau mai multi prieteni imaginari. Sunt foarte disponibili si, important, apar si dispar atunci cand este nevoie. Iti poti imagina ceva mai convenabil in cazul unui copilas vulnerabil si dependent de gigantii din jurul lui? Intre 3 si 6 ani prietenul imaginar pare o solutie adaptativa la problemele existentei.

Am, insa, o nedumerire: e posibil, cumva, ca si unii adulti sa aiba prieteni imaginari? Nu, nu ma refer la pacientii diagnosticati cu schizofrenie paranoida (cei care, oricum, au nu prieteni ci dusmani imaginari). Ma gandesc la oameni normali (in sensul relativ al acestui termen). Mii de oameni normali. De fapt, ce spun eu aici, miliarde de oameni normali conversandu-se cu prietenul imaginar!

p.s (doar pentru connaisseuri) Salutari si lui Mos Craciun, in extra-sezon!

Stii cumva pe cineva care sa-mi transfere, contracost, evident, eventual de la distanta, deoarece nu prea am timp sa ma deplasez, o doza consistenta de energie pozitiva? Sau imi poti imprumuta niste cristale de la care sa ma incarc cu energie elevata in zilele mai proaste (cand ma simt coplesit de irationalitatea acestei lumi)?  Poate ai fi gata sa realizezi o scurta meditatie pentru sufletul meu insetat de energie spirituala?

Crezi ca ar fi o idee buna sa incep o serie de respiratii yoghine (Pranayama) astfel incat sa absorb energia (prana) din aer sau sa trezesc energia Kundalini ascunsa in zona sacrala a coloanei mele vertebrale? As fi multumit, in cele din urma, si cu o sedinta de acupunctura in urma careia energia Chi sa fie deblocata si, finalmente, sa circule si prin partile mai romantice, in sensul de „ostile fata de stiinta”, ale creierului meu.

Aud vorbindu-se despre energie aproape in fiecare zi. Insa chiar stim ce spunem atunci cand folosim conceptul de „energie”? Sau faptul ca putem articula acest substantiv ne face, intr-un mod miraculos, si capabili sa-l intelegem?

Vreau sa-ti impartasesc credinta mea: cei mai multi oameni nu stiu ce spun atunci cand se refera la „energie”. Nestiind ce spun, o folosesc in propozitii fara inteles. Cu toate acestea, deoarece sunt corecte gramatical, ei si interlocutorii lor cred ca (propozitiile/frazele) au sens. Nu au! Si poti verifica oricand lucrul acesta asigurandu-te, in prealabil, ca stapanesti definitia corecta a energiei. Definitia corecta, imi pare rau sa marturisesc public lucrul acesta, este cea stiintifica.

Intelegem prin „energie” capacitatea unui sistem de a efectua lucru mecanic.

Stai cateva minute (poate chiar ore sau zile) cu definitia de mai sus. Ca sa existe energie mai intai trebuie sa existe un sistem. Ce fel de sistem? „Material”, draga Watson! Un sistem material! Energia nu exista separat de materie. Nu este ceva diferit de materie, de pilda o materie spirituala. Ci este rezultatul unei masuratori (a unei proprietati a materiei, anume de a efectua lucru mecanic).

Asa cum caracterizam inaltimea unui om prin centimetri (181, subsemnatul) tot asa caracterizam materia (capacitatea ei de a efectua lucru mecanic) prin „energie”, adica, dupa caz, Kilojouli, ergi, calorii sau Kwh. Si tot asa cum inaltimea, care este ceva concret, nu se transforma in centimetri (care sunt unitati de masura pentru „ceva”-ul concret, in acest caz corpul meu evaluat pe lungime), tot asa materia nu se transforma in energie!

Daca nu ai ratat cursul de fizica din liceu, fiind mai preocupat cu anumite inghesuiri placute petrecute pe holuri sau, Dumnezeule mare, mijlociu si mic, prin WC-uri, iti amintesti de formula lui Einstein: E=mc2 (produsul dintre masa si patratul vitezei luminii). Aceasta formula nu ne spune cum se transforma materia, draguta de ea, intr-o misterioasa energie (adica altceva decat materie) ci cum variaza cele doua marimi fizice.

Asa cum cuvantul „apa” nu potoleste setea (multumesc, Spinoza!) tot asa materia (ceva real) nu se transforma in energie (ceva abstract: pentru ca astea sunt numerele, abstractiuni, si ne folosim de numere pentru a realiza masuratori). Cei care afirma ca transfera energie, ca echilibreaza campurile de energie, ca, oh, you illeterate gods, absorb energie dintr-o lume paralela (unde probabil nu functioneaza legea conservarii energiei) spun, de fapt, ca daca rostesti de mai multe ori cuvantul „apa” setea iti va fi potolita iar homeostazia corpului tau restabilita.

Nu ma aventurez sa afirm ca toti acesti oameni sunt impostori (desi unii sunt). Sau ca sunt ignoranti. Sau ca sunt naivi. Sau ca sunt visatori, mai potriviti pentru a scrie literatura decat a folosi concepte stiintifice. Sau ca, pur si simplu, au foarte mare nevoie sa creada in ceva, pentru a nu fi invadati de disperare si teama. Noi, oamenii, venim in multe varietati pe Pamant (dintr-o lume energetica?) si imi aduc foarte bine aminte de anii in care si eu eram convins ca pot influenta o serie de alte minti, de la distanta, gratiei energiei mentale puse in circulatie de mintea mea concentrata.

Spun, mai degraba, ca am putea trai intr-o lume mai buna daca ne-am invata copiii si tinerii (cumva am abandonat sperantele pentru cei mai in varsta) sa examineze crdintele pseudostiintifice cu ajutorul unor intrebari simple. In acest caz ele ar putea fi:

• Imi puteti spune, va rog, cum definiti dvs. „energia”?
• Sunteti atat de amabil incat sa-mi spuneti la ce tip de energie va referiti? Pe ce anume este stocata/depozitata aceasta energie?
• Ati vrea sa ma ajutati sa inteleg daca va referiti cumva la o energie electromagnetica si, in acest caz, unde este magnetul sau unde sunt purtatorii de sarcina?

Tu nu-ti doresti o astfel de lume? Este ea mai putin misterioasa sau uimitoare daca o privam de zane, ingeri si alte entitati spirituale? Va exista mai putina dragoste sau solidaritate umana sau dispozitie de a fi incantati de fenomenele naturale daca renuntam la „energiile pozitive” si „negative”, la energii subtile si energii „modulate pe frecvente spirituale”, adica, pe scurt, la limbajul de tip mumbo-jumbo?

In plus, nu cumva orientandu-se catre tratamente care functioneaza cu adevarat, sau sunt macar perfectibile, oamenii si-ar spori sansele de a se insanatosi sau de a-si ridica in mod substantial calitatea vietii, cum s-a intamplat in ultima suta de ani, in care omenirea a lasat-o mai usor cu prana si chi-ul si a inceput sa foloseasca antibiotice?

Daca peste un numar de ani vom afla ca un asteroid neprietenos se indreapta, cu mult entuziasm, spre modesta noastra planeta, tu ai fi gata sa-ti petreci o ora in fiecare zi, in aer liber, tinandu-te de mana cu alti oameni si lansand energie spirituala in directia lui, astfel incat sa-l deviezi de pe traiectorie, sau ai prefera ca o serie de adulti inteligenti, produsi de o societate educata, sa gaseasca o solutie tehnica (materiala)? In ceea ce ma priveste, optez pentru a doua varianta. Cu alte cuvinte, nu voi iesi sa ajut planeta dar voi fi, totusi, acolo, pentru a contempla, probabil pentru ultima oara, absurditatea conditiei umane.

Astazi, sunt informat pe mai multe canale, este a doua zi de sarbatoare. Simti si tu energia sarbatorilor? Mii de scuze: simti si tu capacitatea de a efectua lucru mecanic a sarbatorilor?

Malleus Maleficarum. Asa se numea manualul de identificare a vrajitoarelor, realizat de doi preoti germani in 1486. Pe vremea aceea se credea despre vrajitoare ca sunt posedate de demoni. De asemenea, tulburarile mentale erau intelese in aceeasi cheie: unul sau mai multi locotenenti ai lui Satan isi stabilisera domiciliul in mintile bietilor oameni. Daca aveai o boala menta in mod sigur erai posedat.

In baza respectivului manual, extrem de popular (ai doilea in topul vanzarilor dupa Biblie) zeci de mii de persoane nevinovate au fost torturate si ucise. Ce norocosi suntem sa traim in secolul 21, nu-i asa?

Nu as fi atat de sigur. Impresia mea este ca modelul demonic persista si in zilele noastre, fara a avea aceeasi amploare, desigur si mai ales in randul persoanelor needucate (sau avand o aversiune intensa fata de stiinta). Preotul care a ucis o maicuta (cazul Tanacu), aplicand un ritual de exorcizare (a tinut-o legata pe o cruce, timp de 3 zile) nu venise direct de la UCLA  (sau de la Leiden University, ca sa-mi salut astfel si cititorii din Olanda, locul 78 in lume la „Stiinte sociale”). Din acest punct de vedere, sunt inclinat sa-i acord circumstante atenuante.

Dar ce ne facem cu absolventii de universitati romanesti din zilele noastre, convinsi ca in spatele unor boli mentale, sau chiar fizice, se afla, dupa caz, creaturi cu cornite, spiritele unor copii avortati, spiridusi care au luat-o razna, diferite genuri de fantome, extraterestri rauvoitori, stramosi neimpacati cu soarta lor, dar altfel de mult disparuti, sau, pentru a intra intr-o zona si mai inefabila, energii cuantice (sic!) malefice sau chiar „tipare vibratorii dizarmonioase provenind din vietile anterioare”?

Iti vine sa crezi ca aceste idei coexista cu cercetarile din zona nanotehnologiei, despre care se crede ca vor revolutiona interventiile medicale?(masinarii minuscule care se vor plimba prin capilarele corpului tau) Sau cu posibilitatea, pentru copiii nostri, de a avea, in urmatorii ani, harta genetica trasata si arhivata inca de la nastere?

Consult un calendar, din cand in cand, pentru a ma asigura ca am intrat in secolul 21. Totusi, nu pot scapa de senzatia, din fericire nu foarte frecventa, ca sunt contemporan, din punct de vedere psihologic, si cu Evul Mediu. Te rog, daca ai citit acest articol si esti o vrajitoare, nu-mi trimite niscaiva energie negativa (si nici pozitiva, sunt alergic!). Nu merit un asemenea interes. Pe de alta parte, daca nu cer prea mult (sunt cam obraznic), roaga-te pentru sufletul meu posedat de paradigma naturalista (aceea conform careia nu exista fiinte supranaturale si, cu toate acestea, realitatea poate fi extraordinar de interesanta).

Dupa un antrenament extenuant am reusit, in sfarsit, sa ating nivelul mental necesar urmatorului experiment pe care ma angajez sa-l realizez oricand, in public: cineva vine cu un pachet de carti nou-nout, eu extrag la intamplare o carte, o privesc (sa spunem ca este un 10 de inima rosie), ma concentrez aproximativ 5 minute si transmit, telepatic, aceasta informatie unei tinere (da, e obligatoriu sa fie femeie, femeile sunt mai receptive, nu?) aflata la distanta (la orice distanta, inclusiv pe un alt continent).

Persoana cu pachetul, sau oricine altcineva din public, o va suna apoi pe colaboratoarea mea si o va intreba ce carte a receptionat. Garantez ca va spune (in exemplul de mai sus) „10 de inima rosie”. Sunt chiar gata sa pariez 100:1 (adica eu 100 de lei pentru 1 leu al tau sau, pentru cei cu status economic mai inalt, 1.000 de euro ai mei pentru 10 euro ai partenerului de pariu).

Din pacate, nu pot face mai mult de o demonstratie pe zi, deoarece puterile mele sunt limitate (si nici eu nu mai sunt la prima tinerete-a nu se interpreta gresit!). Niciunul dintre bioenergoterapeutii din Romania, in acest moment, nu este capabil de o asemenea performanta (nici yoghinii, radiestezistii sau ocultistii pe care nu-i pot numi, activitatea lor fiind, nu-i asa, secreta). Nu o spun din lipsa de modestie ci cu simplitate stiintifica, genul copilaresc.

Ah, si in cazul in care te intrebi ce anume vreau sa arat: prin aceste demonstratii vreau sa te ajut sa intelegi ceva despre telepatie. Din pacate pentru fani, nu ca exista ci ca doar pare a exista!

Am fost la homeopat. Recunosc. Nu mai stiu exact de ce (dar asta nu e de mirare, s-a intamplat acum mai bine de 10 ani si de atunci, deoarece imbatranesc, m-am sclerozat, chiar daca nimeni nu e de acord cu asta, situatie care ma ingrijoreaza cu adevarat). Sigur nu era ceva grav, in plus eram si curios si, mai presus de toate, am fost sub influenta unei zeite (practicam transfigurarea in acele vremuri, adica un fel de negare romantica).

Imi amintesc de niste bobite colorate, simpatice („remedii”) pe care le-am luat constiincios, un timp (le-am inghitit fara alte intrebari). Mai imi amintesc de o doamna foarte draguta si un cabinet in centrul capitalei in care am fost primit si tratat cu atentie si respect (iar la sfarsit am fost taxat asa cum se cuvine, adica scump-in viziunea mea, hominid cu aversiune fata de pierdere). Imediat ce am iesit pe usa, in ciuda dialogului agreabil si a atmosferei foarte civilizate, am hotarat ca aceea a fost nu doar prima ci si ultima mea vizita. Acum, privind retrospectiv, realizez ca am avut o intuitie mistica.

Daca esti un fan al medicinii alternative, in general, si al homeopatiei, in special, poate ar fi bine sa te opresti aici cu lectura. Nu cred ca vrei sa afli, din urmatoarele randuri, de ce te consider un fraier. De asemenea, daca avem o relatie (virtuala) buna, de ce sa asisti la deteriorarea ei? (pentru ca nu vei putea citi cu detasare sau, mai direct spus, vei fi afectat(a) si, probabil, zdruncinata in credintele tale-dar asta numai daca pui pret pe ce scriu).

Mai trebuie sa spun ca un membru al familiei mele valorizeaza homeopatia si o multime de alti oameni, mai mult sau mai putin apropiati, sunt consumatori de servicii homeopate. Inca ma inteleg bine cu ei desi imi cunosc pozitia. Nu incerc sa le schimb optiunile dar, cand se iveste ocazia, cedez impulsului irezistibil de a invarti cutitul in ceea ce mi se pare a fi rana naivitatii.

Ceea ce am observat la majoritatea apropiatilor este, din punctul meu de vedere, uimitor: nimeni nu-mi poate spune pe ce principiu functioneaza homeopatia. Nici nu-i intereseaza astfel de subtilitati. Raspunsul standard pe care il primesc e din zona „Eu cred in ea si asta e tot ce conteaza!”. Ihm, conteaza foarte mult, mai ales ca nu doar „tu” crezi in ea.  Jumatate din populatia Belgiei, de pilda, cumpara produse homeopate. Din 100 de francezi, 36 sunt „utilizatori”. In India sunt 300 de spitale homeopate. Iar in US, in anul 2000, homeopatia a inregistrat vanzari de un miliard si jumatate de dolari.

Cum s-ar putea insela asa de multi oameni?

Ei bine, exact asta ma fascineaza pe mine, de la un timp. Faptul ca o persoana traieste cu o credinta in mod limpede contrazisa de fapte a inceput sa conteze mai putin in raport cu posibilitatea ca un grup de oameni (uneori urias ca dimensiuni) sa functioneze ghidat de dorinta ca realitatea sa fie intr-un anumit fel (desi constata zilnic, din pacate, ca este altfel), de idei fara suport empiric si, nu de putine ori, de iluzii. Asta e fascinant! Este ca si cum, pastrand proportiile, as trai in Germania, in jurul anilor ’40, observand ca semenii mei sunt convinsi ca evreii nu au calitatea de fiinte umane si merita exterminati (milioane de germani, intr-un fel sau altul, au crezut asta desi astazi, privind inapoi, pare nu doar ceva oribil ci si complet de neinteles). Sunt constient ca este o comparatie exagerata dar am ales-o in mod intentionat, pentru a dramatiza felul in care multi, foarte multi oameni se pot insela in timp ce cred ca ideile lor sunt corecte.

Astazi scriu despre homeopatie insa exemple sunt peste tot. De la numeroase scoli de psihoterapie, orientate de idei fanteziste sau imposibil de dovedit (despre care am scris de cateva ori) pana la milioane de americani convinsi ca exista fantome (42%) sau ca au fost rapiti de extraterestri, de la acupunctura care nu vindeca nimic pana la astrologia care nu prezice nimic (dar explica, retroactiv, totul), neuitand, fireste, de numerosi zei care se calca pe picioarele divine in panteonul dintr-un univers paralel si nici de prietenul meu Mos Craciun, subiect favorit si tolerant al tachinarilor mele de copil nerecunoscator, oriunde ne-am uita, cu un dram de atentie, putem identifica tot felul de credinte irationale, uneori inofensive, alteori periculoase si chiar mortale („noi nu ne vaccinam copiii, Dumnezeu nu e de acord!”).

Medicamentele homeopate datoreaza foarte mult apei (atentie, am inceput sa fiu ironic!). Mai exact, o solutie homeopatica foloseste un „ingredient” care a fost diluat de multe ori. De foarte multe ori! De atat de multe ori, de fapt, incat nu a mai ramas nicio molecula din el!

Ce inseamna asta? Ca solutia homeopata este, in realiate, apa. Apa chioara! Tocmai de aceea homeopatia are doua mari avantaje:

1. Nu are efecte secundare
2. Nu exista pericolul unei supradoze

Poti consuma oricat de multa apa, nu vei suferi din cauza aceasta (doar vei calatori intr-un anume loc cu o frecventa superioara iar rinichii vor munci mai mult decat de obicei). Medicamentele homeopate nu au nimic activ in ele (in afara de propria ta credinta, desigur!). Nu pentru ca spun eu asta ci pentru ca au fost testate. O analogie frecventa se face intre vaccinuri si remediile homeopate. Insa analogia este gresita: in timp ce  primele contin miliarde de fragmente de virusi cele din urma, sau majoritatea lor, nu contin nici macar o molecula din faimosul ingredient activ. Aceasta realitate este incontestabila si homeopatii o accepta.

Dar de-abia acum urmeaza lovitura de teatru! (da, te poti pregati de ceva amuzant) Iata explicatia „stiintifica” (asimilata in stagiile de pregatire ale viitorilor psihoterapeuti, scuze, act ratat, homeopati): apa in care ingredientul a fost diluat nu este orice fel de apa ci este o apa speciala. Ups! Cum asa?

Iata cum: este o apa speciala deoarece s-a impregnat cu proprietatile ingredientului (cele care activeaza sistemul natural de aparare al corpului-o idee, altfel, foarte frumoasa). Dar ce inseamna ca „s-a impregnat”? Ce anume ii permite apei aceasta performanta? Oh, biet ignorant (vorbesc cu mine insumi, o boala mai veche, netratabila, desi am incercat si chiropractic si colonic-irigare colonica, vreau sa spun), afla aici si acum:

Apa are memorie!

Hmm, nici tu nu stiai asta? Si tie profesorii de chimie ti-au ascuns acest adevar transcendental? Conspiratia tacerii, asa pare! Da, apa are memorie  si isi aminteste moleculele cu care a fost in contact. Extraordinar! E ca atunci cand iti amintesti o mica tavaleala de weekend cu tanarul acela chipes (si un pic autist, conform stereotipului) de la departamentul IT, in timpul teambuilding-ului trimestrial? Da, ceva de genul acesta. Apa nu uita moleculele pe care le-a mangaiat (te rog, citeste fara subtextul pervers). Proprietatile lor vindecatoare se imprima cumva in apa (nu stim cum dar nu ne batem capul cu asta) astfel ca apa in care a fost ingredientul este infinit mai puternica decat apa in care este ingredientul (dilutia, daca nu te-ai prins, impreuna cu memoria apei, realizeaza aceasta magie).

Pentru cei care gandesc, ar fi totusi o mica problema: daca apa nu uita camforul sau belladonna (acesta e un tribut pentru Hahnemann, neamtul care a „inventat” homeopatia, undeva pe la 1800) atunci poate ca nu uita nici rahatul cu care a fost in contact „intim” in timp ce curgea printr-o glorioasa canalizare (ti-ar placea sa inghiti ceva remedii care „isi amintesc’’  clipele strengaresti de la toaleta din mall?).

Daca te-am oripilat cu aceste imagini ma grabesc sa compensez : apa isi aminteste doar ce vor homeopatii sa-si aminteasca! Cum? (de ce te freci la ochi, suntem deja in lumea lui Mos Craciun!) Uite-asa: apa isi aminteste moleculele ingredientului activ deoarece a fost, in timpul procesului de dilutie, agitata cu putere. Nici mai mult, nici mai putin. Zi si tu, nu simti ca suntem in avanposturile stiintei? (fii atenta, data viitoare, cand mai agiti cana cu ceai, e posibil ca ceea ce gandesti in acel moment sa fie captat de memoria apei-homeopatii nu spun asta dar eu sunt, cum ma stii, vizionar, presimt ca insesi gandurile pot fi imprimate in apa).

Poate ai vrea sa stii daca un singur studiu, din acela nesuferit, dublu-orb, cu grup de control si distributie randomizata, a dovedit ca homeopatia functioneaza? Daca esti fan nu cred ca vrei sa stii. Asa ca urmatoarea informatie nu e pentru tine: nici unul! Da, in 200 de ani nu a fost gasita nicio dovada stiintifica (nici macar studiul lui Benveniste, asta doar pentru connaisseuri, publicat in Nature , in 1988, nu a putut fi replicat, nici macar de echipa lui).

Conform legilor valabile in lumea aceasta homeopatia nu poate functiona. Conform experimentelor controlate placebo, nici nu functioneaza.  Cea mai rezonabila interpretare a tuturor investigatiilor pare a fi urmatoarea:

Homeopatia nu este nimic altceva decat placebo.

Dar acest lucru aproape ca nu mai conteaza. O uriasa industrie a inflorit in jurul ei. Milioane de  oameni, inclusiv oameni foarte educati (sau faimosi, vezi printul Charles, un suporter inflacarat) apeleaza la ea. Nu este uimitoare natura umana? Nu este aceasta o lume (sociala) de care nu te poti plictisi?

Ah, cat p-aci sa uit: in 2010 British Medical Association a votat, cu o majoritate coplesitoare, interzicerea homeopatiei, pe care au numit-o „witchcraft” (un fel de Harry Potter al medicinei). Insa medicii englezi nu sunt si legislatori. Oamenii politici iau astfel de decizii. Iar oamenii politici au si ei agendele lor. Mai pe scurt, vor sa fie (re)alesi. Slabe sperante sa tina cont de propunerile (informate) catorva doctorasi. Cumpara lumea granule, globule si tablete homeopate? Cumpara! Functioneaza economia? Creste PIB-ul? Daca oamenii vor sa cumpere de ce sa le interzicem aceasta placere? A murit cineva din asta? (da, a murit, poate revin cu alt articol-oamenii isi risca sanatatea nu pentru ca folosesc remediile, care sunt, cum am spus deja, inofensive, ci pentru ca renunta la tratamente reale).

Hai, gata, capul la fund! Si lasa inteligenta naturala a organismului tau sa-ti reveleze adevarul. In doze infinitezimale, desigur.