Arhive pentru categoria: “Dileme etice”

Deoarece gandirea stiintifica nu este ceva natural (nici spalatul pe dinti nu este ceva natural) ea trebuie invatata. Unul din locurile in care se invata, sau mai bine zis se preda, nefiind sigur ca se si invata, este cursul de metodologia cercetarii. In opinia mea, acesta este unul din cursurile cele mai importante din facultate si furnizorul unor instrumente de gandire pe care le poti folosi, cu succes, intreaga viata, fara sa faci vreodata cercetare stiintifica. Insa opinia mea, ca si in alte cazuri, este excentrica: intalnesc rar studenti care sa fie incantati de intelegerea diferentelor dintre ipoteze si teorii sau de ceea ce, in engleza, se numeste, atat de frumos, confound (confounding variable) si reprezinta o sursa de concluzii gresite despre realitate.

Nu mi-am propus sa te plictisesc astazi cu astfel de idei care iti pot creste periculos de mult calitatea vietii si chiar prezinta riscul de a te face sa pari o persoana deosebit de inteligenta. Vreau doar sa-ti arat de unde imi extrag inspiratia pentru a face calatoriile cu metroul, destul de rare, de altfel, un pic morbide.

Unul din cele doua ingrediente ale unui design experimental (pe scurt, „experiment”) este distributia randomizata (intrebare pentru cei care au promovat cursul de metodologie: care este al doilea?), adica o tehnica prin care te asiguri ca membrii unei populatii pe care vrei sa o cercetezi au o sansa egala de a face parte din studiul tau. De exemplu, daca vrei sa intelegi ceva despre copiii de 5 ani si studiezi prichindeii doar de la gradinite foarte scumpe, pe care si le permit numai parintii cu un status socioeconomic mult peste medie (si care nu stiu ca ei platesc in plus brand-ul si nu serviciile educationale, da, aceasta este publicitate negativa!), sunt sanse sa tragi concluzii eronate. Copiii provenind din familii cu un status mai modest nu au intrat in studiul tau, deci distributia randomizata nu a fost realizata.

Ei bine, cand merg cu metroul si nu vreau sa-mi plasez mintea in modul de functionare „almost sleep”, imi imaginez ca oamenii din jurul meu ar putea fi un esantion reprezentativ pentru adultii din Bucuresti si ii privesc atent, intrebandu-ma care dintre ei va muri din cauza unei boli asociate cu fumatul (nu sunt normal, nu mai trebuie sa-mi spui si tu!). Nu este necesar sa strabat metroul dintr-un capat in altul, salutandu-i, astfel, si pe bodyguarzii („strajerii”, pentru cititorii mei din Moldova de peste Prut) care ne reamintesc, prin prezenta lor, sa ne comportam civilizat (acest tip de comportament nefiind, inca, reflex, probabil din motive care au legatura cu natura noastra de mamifere).

Este suficient sa delimitez grupuri de 10 persoane. Nu e cam putin? Nu este! Din multimea tuturor adultilor care traiesc pe planeta noastra, in acest moment,  aproximativ unul din zece va muri mai devreme decat era asteptat, conform sperantei de viata, ca urmare a faptului ca fumeaza.

Doar pentru amatorii de senzatii tari, iata, in ordinea gradului de risc, principalele tipuri de cancer asociate cu fumatul:

  1. Cancer pulmonar
  2. Cancer al gurii
  3. Cancer al esofagului
  4. Cancer al laringelui
  5. Cancer de prostata
  6. Cancer al rinichilor
  7. Cancer al pancreasului
  8. Cancer cervical

Nu merg atat de departe incat sa atribui una din aceste boli semenilor mei din transportul public, sublim nebanuitori, din fericire, vis-a-vis de ocheadele pe care le arunc. Ar fi, de altfel, deprimant („ia sa mai vedem, intre Eroilor si Grozavesti, un cancer cervical si, cu putin noroc, si un anevrism ateroslerotic!”). De fapt, pentru a merge cu onestitatea pana la capat, nici nu fac astfel de experimente mentale. Poate doar vreau sa te inspir, in cazul in care ti-au obosit ochii de la lectura?

Nu sunt intr-o relatie prea buna cu specia umana, sau imi pierd raportul echilibrat, atunci cand citesc estimarile de la National Cancer Institute (al americanilor) sau previziunile OMS. Tu cum te-ai simti afland ca in jur de 500 de milioane de oameni, din multimea celor vii in acest moment, vor muri ca rezultat al consumului de tutun?

Cinci sute de milioane. Jumatate de miliard. Toti americanii si toti japonezii, plus francezii care nu se pot hotari intre Sarkozy si Hollande. Sau aproape jumatate din populatia Indiei. Sau de trei ori populatia Rusiei, in frunte cu Abramovici, cel care finanteaza o echipa care mi-a stricat seara de ieri, dupa ce avusesem o zi excelenta.

Imi pastrez pentru un alt moment revolta fata de companiile care produc tigari fiind, la propriu, negustori ai mortii. Legali. Cu constiinta impacata (rezolvandu-si elegant disonantele cognitive, voi povesti audierile din Congresul american). Acum ma gandesc doar la cei care consuma. Unii produc, altii consuma. Esti unul dintre consumatori? Nu te vei imbolnavi de cancer, nu spun asta, spun doar ca, daca fumezi (fireste, conteaza si cat de mult!) riscurile cresc. Dar iti prezic altceva: de-a lungul vietii aproape sigur te vei imbolnavi de bronsita cronica si emfizem pulmonar.

Nu-i asa ca, pentru un timp, vei citi alte bloguri?

Un milion de nefroni. Crezi ca ma refer la o specie de extraterestri din romanele unor Asimov, Heinlein sau Philip K. Dick? Sau la o micuta comunitate de bacterii prietenoase? Nicidecum: nefronul reprezinta unitatea structurala si functionala a rinichiului. Cu mici exceptii, noi toti avem 2 rinichi, prin urmare 2 milioane de nefroni (am avut candva o vecina cu 4 rinichi). Rinichii ne ajuta sa eliminam din organism o multime de substante nefolositoare, rezultate in urma metabolismului (dar si substante ajunse accidental, daca ti-a stat mintea in alta parte si ai inghitit ce nu trebuia). Sa avem doi rinichi functionali este ceva foarte important, nu e nevoie sa vorbim despre asta cu cineva care e deja dependent de dializa renala (o persoana care nu poate supravietui fara 6-12 ore de dializa pe saptamana). Dar se poate trai si cu un rinichi.

Acesta este un articol despre etica.

Daca stai bine cu nervii astazi, urmeaza-ma in urmatoarea fantezie! Sa presupunem ca cineva foarte drag (ar putea fi chiar copilul tau) are nevoie urgent de o operatie costisitoare. Te-ai imprumutat cat ai putut, ai vandut tot ce se putea vinde dar nu ai facut rost de suficienti bani (iar clinicile, stim foarte bine, nu sunt modele de altruism in nicio societate). Esti disperat(a). Exista un risc foarte mare ca persoana la care tii sa moara. Ti se rupe inima cand te gandesti. Ai vrea sa mai poti face ceva. Dar nu stii ce.

Acesta e momentul in care un psiholog nebun, fratele unui filosof nebun, fost profesor de Etica Aplicata, iti propune un deal: poti obtine nu doar suma de care ai nevoie ci si ceva consistent pe deasupra daca esti de acord sa-ti vinzi un rinichi. Ce zici:

Esti de acord sa-ti vinzi un rinichi pentru a salva viata cuiva drag?

Mai am si alte versiuni ale intrebarii, nu asa de dramatice:

  • Esti de acord sa-ti vinzi un rinichi pentru a achita ultima parte a unui credit astfel incat sa nu fii evacuat(a) din propria ta casa?
  • Esti de acord sa-ti vinzi un rinichi pentru a-ti putea cumpara o casa?
  • Esti de acord sa-ti vinzi un rinichi pentru a putea plati taxele de studiu la facultatea pe care ti-o doresti foarte mult?

Revenind la prima situatie, sa ne gandim putin: decizia de a vinde rinichiul iti apartine. Psihologul nebun doar iti sugereaza un curs al actiunii. El nu te obliga sa vinzi rinichiul si iti prezinta, cu onestitate, consecintele deciziei tale. Putem spune, cred, ca ne aflam intr-o situatie de consimtamant informat. Nu te forteaza in niciun fel, nu te pacaleste, doar iti propune o afacere si respecta decizia ta. Evident, in urma acestei tranzactii se alege si el cu un profit frumusel (isi poate plati un Master la o facultate de psihologie din Ivy League, daca mai convinge 2-3 ca tine). Te invit sa reflectezi:

Este comportamentul tau (ai spus „da”) acceptabil din punct de vedere moral?

Poate fi considerata morala propunerea lui?

Hai sa ne reamintim ca esti intr-o situatie disperata. El stie asta. Nu ti-a facut aceasta propunere in alte circumstante (cand oamenii care-ti erau dragi erau sanatosi). Ti-o face acum. Intr-un fel, profita de vulnerabilitatea ta. Sau nu? Consimtamantul tau este voluntar si este informat. Nu esti presat, santajat sau amenintat (de psihologul nebun). Dar te preseaza propria ta situatie. Vrei ca persoana la care tii sa traiasca. Si nu mai ai nicio optiune.

Cum este corect sa procedezi in aceasta situatie?

P.S. Recomandarea mea este sa nu discuti aceasta problema de etica astazi, in pauza de pranz. Discutia s-ar putea prelungi iar corporatia te asteapta sa prestezi. Nu uita de creditul pe 30 de ani. Corporatia stie asta. De fapt, o parte din detinatorii de actiuni la corporatia la care lucrezi ar putea detine actiuni si la banca cea generoasa care te-a imprumutat. Sau la o alta, desigur, dar ai prins ideea. Daca ti se pare ca simti o adiere de stanga in comentariile de mai sus te asigur ca te inseli.

„Dar tu ce intelegi prin valoare?”, (ma) intreaba Ea. Era de asteptat, doar traim intr-o lume suprasaturata in comportamente selectate evolutionist. Ma asteptam la reciprocitate (nu stiu de ce imi vine imi minte acum numele lui Jonathan Haidt, poate pentru ca a scris frumos despre reciprocitate sau pentru ca vreau sa-i fac un pic de reclama, avand in vedere ca-i apare o noua carte). In acest caz ma asteptam la o versiune particulara a reciprocitatii: razbunarea!

Da, pentru ca Eu am intrebat-o ce intelege prin numar! (nu era o discutie romantica, in acelea intrebarile mele se refera la leptoni) Din fericire, aveam raspunsul pregatit. Si sunt mandru sa-l impartasesc, aici, si cu tine (sunt mandru de orice explicatie pe care o pot oferi si poate fi inteleasa si de un copil de 5 ani – nu e nicio ironie la mijloc, doar o asumare modesta a nivelului de cunoastere la care am ajuns, dupa contactul cu cele mai bune minti ale planetei, contact telepatic, bineinteles).

Ce inteleg prin valoare? Fii atenta! Este ca si cum eu as fi o broasca intr-un lac plin de nuferi. Si stau cand pe un nufar, cand pe altul. La un moment dat, insa, zbrr…pe-o dugheana (imi cer scuze, aceasta este o secventa dintr-un alt film, cu pupeze si pauni, arondate unor crengi si, mai rar, amfiteatre), baldabac!, vreau sa spun, plonjez in apa (cu surub pe spate, pentru cunoscatori).

Eram la suprafata, pe un nufar, si acum sunt sub suprafata, in adancime, cum ar veni, la radacina lui. Stau aproape de radacina lui, invizibila de la suprafata. Insa acum o „vad”, adica sunt constient de ea. Cred ca aceasta este valoarea.

Valoarea este o radacina.

Ai inteles, da? Acesta a fost cursul de etica de astazi (pentru populatia de batracieni, broastele raioase fiind incluse, la pachet cu printesele). Lumea e simpla. O duminica frumoasa! Ah, si inca ceva: You can call me Oak (watch the translation!).

Construit de Sorin