Dupa doua recenzii dedicate neurostiintelor a sosit si timpul unei recenzii consacrate psihologiei personalitatii. Catalina Tincu a citit si ne spune ce pierd studentii din Romania. Nu toti, desigur, exista si privilegiati:
Larsen, R. J., Buss, D. M. (2010), Personality psychology: Domains of knowledge about human nature (4th Edition), New York, McGraw-Hill.
Personality Psychology, o lucrare pe care mi-ar fi plăcut să o am ca materie de studiu în timpul facultăţii, la Psihologia personalităţii. O consider un kit de pornire indispensabil celor care vor să studieze psihologia. Şi mă gândesc că nu aş fi singura care să afirme acest lucru în condiţiile în care cartea ar ajunge prin mai ştiu eu ce întâmplare în mâinile celor interesaţi de cunoaşterea omului ori, la un nivel mai restrâns, de cunoaşterea propriei personalităţi. Este posibil să mă fi lăsat eu fascinată de carte şi să fiu contrazisă în cele ce am spus, astfel încât sunt deschisă să accept alte provocări. Până atunci însă putem vedea pe scurt ce ne propun autorii în legătură cu studiul personalităţii (a mea, a ta şi a altora).
După ce au remarcat „lipsa actuală a unei teorii unitare” în ce priveşte psihologia personalităţii (fiecare teorie axându-se mai degrabă pe un domeniu specific al funcţionării personalităţii) şi după ce au considerat activitatea ştiinţifică, cu progresele, descoperirile şi noile direcţii de cercetare ale acesteia, Larsen şi Buss au reuşit, după părerea mea, să construiască o structură unitară.
În viziunea celor doi autori, o teorie fundamentală a personalităţii ar trebui să unifice aceste şase domenii, explicând: caracteristicile personalităţii şi modul în care acestea se dezvoltă în timp (dispoziţional); structura evolutivă, genetică şi fiziologică a personalităţii (biologic); cauzele adânc înrădăcinate şi procesele dinamice intrapsihice (intrapsihic); modul în care oamenii cunosc lumea, precum şi modul în care procesează informaţia despre ea (cognitiv-experienţial); modul în care personalitatea afectează şi este afectată de contextul socio-cultural în care oamenii îşi trăiesc viaţa (socio-cultural); modul în care oamenii fac faţă situaţiilor şi îşi îndeplinesc rolurile (dar şi modul în care eşuează); cum fac faţă numeroaselor probleme de adaptare pe care le depăşesc de-a lungul vieţii, cum trec prin suişurile şi coborâşurile acesteia (domeniul adaptării).
Este o lucrare vastă, în care aceste şase aspecte ale funcţionării personalităţii umane sunt abordate într-o manieră riguros ştiinţifică. Să purcedem, aşadar, şi să aruncăm o privire:
1. Domeniul dispoziţional – se ocupă de acele aspecte ale personalităţii care rămân stabile în timp şi relativ consistente în situaţii diferite şi care ne diferenţiază de ceilalţi. Ce este o trăsătură (sau dispoziţie), cum putem să identificăm cele mai importante trăsături, taxonomii ale personalităţii (Eysenck, Cattell, Big Five), toate acestea sunt prezentate de autori după ce, în prealabil, au fost atenţi să ne familiarizeze cu metodele şi cu instrumentele de cercetare. Nu este ocolit nici subiectul selecţiei de personal (Myers-Briggs Type Indicator – MBTI, Hogan Personality Inventory – HPI), din care aflăm că trăsăturile de personalitate asociate cu faptul de a fi, de exemplu, un bun poliţist (curaj, încredere în sine, o nevoie puternică de aventură, precum şi o nevoie scăzută de ajutor din partea celorlalţi) sunt distribuite în mod egal la bărbaţi şi femei, potrivit unei cercetări (Krug, 1981).
Dezvoltarea personalităţii, analiza diverselor niveluri (populaţie, grup, individual), stabilitatea personalităţii de-a lungul timpului, modificarea personalităţii (stimă de sine, autonomie, dominare, leadership, ambiţie, feminitate, independenţă, roluri tradiţionale, asertivitate, narcisism), predicţia stabilităţii sau a satisfacţiei maritale, a sănătăţii şi a longevităţii ar putea fi nişte aspecte care să te intereseze? Sau ai vrea să ştii ce trăsătură de personalitate îi era caracteristică lui Gandhi în ciuda schimbărilor din viaţa lui? Ori, poate, de ce femeile din Europa tind să fie mai puţin mulţumite de corpurile lor decât femeile din America (cu anorexia sau cu bulimia la pachet)? Acestea sunt doar câteva dintre temele domeniului dispoziţional abordate de Larsen şi Buss.
2. Domeniul biologic – are legătură cu trei mari aspecte ale personalităţii: genetic, fiziologic şi evoluţionist, fiecare fiind prezentat pe larg de cei doi autori, pe baza cercetărilor, dar şi a controverselor dintre acestea. Este domeniul interesat de elementele fizice şi de sistemele biologice care influenţează sau care sunt influenţate de comportamente, gânduri, simţiri. Genom uman, eritabilitate, studii despre familii, despre gemeni, adopţii, atitudini şi preferinţe, alcool şi tutun, căsătorie, interacţiune sau corelaţie genotip—mediu înconjurător, genetică moleculară, comportament, ştiinţă, politică, valori, toate acestea se află cuprinse în capitolul destinat legăturii dintre genetică şi personalitate.
Cât despre aspectul fiziologic al personalităţii, autorii ne pun în temă cu măsurarea privind activitatea electrodermală, activitatea cardiovasculară şi activitatea creierului, dar şi cu elemente din teoriile fiziologice ale personalităţii – extraversie / introversie, recompensă / pedeapsă, căutarea excitaţiei, neurotransmiţători, ritm circadian, asimetria creierului.
Perspectiva evoluţionistă asupra personalităţii conţine referiri la teme precum: selecţie naturală, selecţie sexuală, gene, nevoia de a exista, ajutorare şi altruism, emoţii universale. Un capitol întreg al acestui subdomeniu este rezervat diferenţelor de sex privind agresivitatea, gelozia, dorinţa de diversitate sexuală, alegerea partenerului.
3. Domeniul intrapsihic – este prezentat în trei capitole, primul fiindu-i dedicat lui Freud şi teoriei psihanalitice. Astfel, pentru cine doreşte o scurtă incursiune în structura personalităţii aşa cum a fost înţeleasă de Freud, se poate bucura de o expunere obiectivă a ei, fără a fi lipsită însă de o evaluare finală în care sunt aduse în discuţie critici precum aceea potrivit căreia psihanaliza „este mai degrabă o chestiune de credinţă decât un adevăr ştiinţific”. Totuşi, este ştiut faptul că neînţelegerile sau conflictele dintre părinţi şi copii sunt „normale, necesare şi reprezintă o parte importantă a dezvoltării personalităţii”.
În următorul capitol sunt abordate unele idei ale „mişcării neo-analitice” – cu accent pe cercetări asupra memoriei şi pe interpretări ale inconştientului; psihologia eului – cele opt stadii de dezvoltare propuse de Erikson; o „interpretare feministă a psihanalizei” (Karen Horney) – masculin / feminin ca diferenţe de gen, şi nu de sex.
În al treilea capitol găsim abordată şi problematica motivaţiei, cu referire la tradiţia umanistă – Maslow şi Rogers (nevoia de autoactualizare) – şi la cele „trei mari motive” – nevoia de realizare, de putere şi de intimitate (ca un amănunt: Steve Jobs, care a încercat să facă totul cât mai bine, este dat ca exemplu pentru cineva cu un scor înalt la motivaţia de realizare).
4. Domeniul cognitiv-experienţial – se referă la înţelegerea percepţiilor, a gândurilor, a simţirilor, a dorinţelor şi a altor experienţe conştiente, în special din perspectiva persoanei în cauză. Un tip de experienţă ar fi experienţa cognitivă. Cum percepem şi la ce suntem atenţi, cum interpretăm ceea ce ni se întâmplă, scopurile, planurile şi strategiile de a ajunge acolo unde ne dorim. Aşadar, domeniul are mai multe conţinuturi la care se referă – cognitiv (percepţie, interpretare, scopuri / proiecte), emoţional (stări versus trăsături, conţinut versus stil, interacţiunea dintre conţinut şi stil), sine (descriere şi dezvoltare – conceptul de sine; evaluare – stima de sine; componenta socială – identitatea socială).
În acest domeniu este încadrată şi Teoria constructelor propusă de Kelly, conform căreia acţionăm ca nişte oameni de ştiinţă prin modul în care încercăm să înţelegem, să facem predicţii şi să controlăm evenimentele din viaţa noastră, apoi căutăm explicaţii pentru ele. De asemenea, conceptul de locus of control (intern / extern) se regăseşte tot aici.
Albert Bandura, Carol Dweck, E. Tory Higgins, Walter Mischel sunt câteva nume care figurează în capitolul despre Teoria învăţării cognitiv-sociale.
Dacă eşti interesat de viaţa emoţională, subiectele despre care poţi afla sunt legate de conţinutul vieţii emoţionale (emoţii plăcute / neplăcute) – fericire, iluzii pozitive, bunăstare, satisfacţie în viaţă / anxietate, nevrotism, depresie, melancolie, tristeţe, ostilitate etc., dar şi de stil. Vorbind despre conţinut versus stil, cei doi autori fac diferenţa între acestea: conţinutul este ce-ul, iar stilul este cum-ul vieţii emoţionale a unei persoanei, ele interacţionând şi variind în vieţile noastre.
Într-unul din subiectele legate de identitatea socială, anume criza de identitate, este citat psihologul Roy Baumeister, care afirmă că există două tipuri de criză: deficit de identitate şi conflict de identitate. Primul survine atunci când persoana nu şi-a format o identitate adecvată, confruntându-se astfel cu probleme atunci când are de luat decizii majore (dacă să meargă sau nu la facultate, dacă să se înroleze sau nu în armată, dacă să se căsătorească sau nu etc.). Cel de-al doilea implică o incompatibilitate între două sau mai multe aspecte ale identităţii şi apare atunci când persoana este nevoită să ia o hotărâre importantă şi dificilă (cineva care doreşte să emigreze în Satele Unite poate trăi un conflict între dorinţa de a fi asimilat culturii majorităţii şi dorinţa de a-şi păstra identitatea etnică; o persoană care doreşte să-şi formeze o familie, dar în acelaşi timp îşi doreşte şi o carieră profesională simte de asemenea un conflict).
5. Domeniul socio-cultural – instituţiile sociale, rolurile sociale, expectaţiile şi interrelaţionarea au impact asupra personalităţii, iar aceasta, la rândul ei, se exprimă prin ele. Interacţiunea socială, sex / gen şi cultură constituie cele trei mari capitole ale domeniului.
Atunci când fac alegeri parteneriale, oamenii caută anumite caracteristici de personalitate la celălalt. Dar fac ei oare cea mai bună alegere? Au ceea ce şi-au dorit? Ba, mai mult: sunt ei fericiţi? Alegerile noastre vizează însă şi alte aspecte ale vieţii, cum sunt situaţiile de risc.
Subiecte precum alegere, exprimare (a agresivităţii, ostilităţii, mâniei, expectanţelor) şi manipulare (tehnici de influenţă socială – taxonomie, diferenţe de sex, predictori ai personalităţii) acoperă capitolul despre rolul personalităţii în interacţiunea socială.
Următorul capitol – despre sex, gen şi personalitate – ne pune în temă cu studiile despre diferenţele de sex şi de gen (cum crezi că sunt: mari sau mici?), cu emoţiile primare (frecvenţă şi intensitate), dar şi cu alte dimensiuni ale personalităţii. Masculinitate, feminitate, androginie, sex-roluri, stereotipuri de gen, precum şi teorii despre diferenţele dintre sexe sunt tratate de cei doi autori într-o manieră complexă şi bogată în exemplificări.
Studiile arată că în mod natural femeile zâmbesc mai mult decât bărbaţii. Cercetătorii, însă, nu reuşesc să cadă de acord cu privire la la semnificaţia acestei diferenţe, astfel încât unii spun despre zâmbet că este un semn al agreabilităţii, în timp ce alţii sunt de părere că el este un semn al supunerii ori un mod de a reduce tensiunea în diverse situaţii sociale.
Un studiu despre diferenţele dintre sexe (Oliver şi Hyde, 1993) arată că bărbaţii au o atitudine mult mai favorabilă faţă de sexul „ocazional” (casual sex), ceea ce este confirmat şi de un alt studiu (Buss şi Schmitt, 1993), în care bărbaţii afirmă că şi-ar dori, în mod ideal, să aibă mai mult de 18 partenere de-a lungul vieţii, în timp ce femeile şi-ar dori doar patru sau cinci parteneri.
Partea finală a prezentării domeniului socio-cultural abordează relaţia dintre personalitate şi cultură, autorii vorbind despre „psihologia personalităţii culturale”, care îşi propune trei scopuri principale: să descopere principiile care stau la baza diversităţii culturale; să descopere cum este modelată cultura de către psihologia umană; să descopere cum înţelegerile culturale, la rândul lor, modelează psihologia (Fiske et al., 1997).
Cercetări despre indienii Yanomamö, care trăiesc în junglele izolate din Venezuela, arată că în acest trib există două tipuri de bărbaţi, ale căror tipuri de personalitate diferă foarte mult: unii au un scor înalt la agresivitate (în cultura lor, un bărbat nu este considerat „bărbat adevărat” până nu omoară un alt bărbat, câştigându-şi astfel onoarea de a fi numit unokai – este de menţionat faptul că un unokai are mai multe soţii), pe când ceilalţi sunt foarte paşnici şi dispreţuiesc lupta, având un scor înalt la agreabilitate.
Aceste diferenţe, precum şi cele dintre japonezi şi americani, dintre olandezi, nemţi şi filipinezi se află sub lupa cercetătorilor din sfera socio-culturală. Dar sunt discutate şi concepte precum interdependenţă—independenţă, colectivist—individualist, egalitarism, balcanizare ş.a.m.d.
6. Domeniul adaptării – ca abordare, diferă de toate celelalte de mai sus prin faptul că nu se mai referă la o explicare a personalităţii, ci pune în discuţie unele consecinţe ale ei, cu impact asupra adaptării. Aşadar, este domeniul în care accentul cade pe sănătatea fizică şi mintală, aceasta influenţând funcţionarea personalităţii şi ajutându-ne să ne adaptăm cerinţelor şi provocărilor care apar în viaţa noastră.
Informaţiile din acest domeniu sunt structurate în două mari capitole: primul, despre stres, coping, adaptare şi sănătate, iar al doilea, despre tulburările de personalitate.
După cum ştim, în vieţile oamenilor pot apărea evenimente neplăcute mai mari (pierderea unei persoane dragi ori a locului de muncă) sau mai mici (frustrări, dezamăgiri, nemulţumiri în viaţa de zi cu zi). Studiile despre stres le au în vedere mai ales pe acestea din urmă, considerate ca fiind un factor de stres cu impact asupra sănătăţii. Tipul de personalitate pe care îl avem însă face diferenţa între modurile în care reacţionăm la ele, unii fiind mai rezistenţi decât alţii. Se pare că optimismul reprezintă o dimensiune a personalităţii care este asociată cu rezistenţa la stres, cu sănătatea, cu o imunitate bună şi cu o speranţă de viaţă mai mare. De asemenea, există şi celălalt pol, unde diverse tipuri de personalitate sunt asociate cu diferite boli sau tulburări de personalitate. De exemplu, ostilitatea este asociată cu tendinţa de a dezvolta o boală de inimă.
Capitolul despre tulburările de personalitate ne oferă o serie de informaţii teoretice, dar şi practice (exemplificate prin studii de caz, experimente), necesare înţelegerii conceptului, dar mai ales a persoanei care se confruntă cu o astfel de tulburare. Ce înseamnă normal / anormal, care sunt tulburările de personalitate specifice, care este prevalenţa tulburărilor de personalitate, precum şi alte lucruri care ar putea interesa atât un specialist, cât şi un nespecialist, toate acestea alcătuiesc pârghii ale discuţiilor la care ne invită autorii cărţii.
În continuarea lecturii aflăm că există mai multe moduri de a fi violent, emotiv, diferit, nervos, fricos, stresat etc. De asemenea, există diferenţe de gen în ce priveşte incidenţa tulburărilor de personalitate, iar termeni precum antisocial, borderline, histrionic, schizoid, schizotipal, paranoid ş.a. nu sunt doar nişte adjective, ci reprezintă adevărate obstacole în viaţa multor oameni. Crezi că ai putea să trăieşti alături de un partener / o parteneră cu tulburare de tip borderline? Larsen şi Buss, în acord cu mulţi cercetători, ne spun că, deşi au dificultăţi în relaţionare, aceste persoane pot realiza o relaţie stabilă, cu condiţia să li se ofere „structură şi suport”.
Pe una din paginile dedicate tulburărilor de personalitate poţi vedea o fotografie impresionantă a lui Salvador Dali, despre care specialiştii afirmă că „manifesta multe caracteristici asociate cu tulburarea de personalitate schizotipală”.
Ultimul capitol al lucrării este rezervat trecerii în revistă a celor şase domenii, fiind analizată situaţia actuală a fiecăruia – în ce punct se află, dincotro vine şi încotro se îndreaptă.
Lectură plăcută!
Randy J. Larsen este profesor la Washington University in St. Louis, iar David M. Buss, profesor la University of Texas at Austin, autor de cărţi şi articole, figurând în baza de date ISI (www.ISIHighlyCited.com).
Mai multe despre autori:
http://psychweb.wustl.edu/files/psychweb/LarsenCV.pdf
http://homepage.psy.utexas.edu/homepage/Group/BussLAB/pdffiles/davidbussCV.pdf
Carte: