cand viata nu este orientata de idei neverificate sau de fantezii ci de dovezi

Iti amintesti ultima data cand ai fost bolnav(a)? Nu-i asa ca aveai un chef nebun de maraton? Sau macar de 10 km parcursi cu bicicleta? Probabil ca nu: tot ce-ti doreai era sa te poti odihni si, eventual, sa dormi. De ce? Deoarece corpul avea nevoie de toata energia din corp pentru a lupta cu boala. Nu-si putea permite sa alerge si nici pespectiva unei partide de sex recreational nu parea interesanta. Energia trebuia folosita intr-un anumit scop, in niciun caz nu era potrivit sa fie consumata altfel, oricat de atragator ar fi fost acest „altfel” saptamana trecuta.

Putem folosi si un alt termen in locul misterioasei energii.  Ce spui de „hidrati de carbon”? Nu e chiar cel mai potrivit. Hai sa zicem monozaharide( heroze si pentoze), dizaharide (lactoza, zaharoza) si polizaharide (amidon, glicogen). Presimt ca vrei sa dai click! Ai dreptate, de ce sa nu simplificam lucrurile? Hai sa numim „energia”, pur si simplu, glucoza (cea mai des intalnita monozaharida din organism si principala sursa de energie). Prin urmare, din motive didactice:

Energie=Glucoza

Si acum sa facem o scurta calatorie in indepartata patrie a telefoanelor Nokia (rezidente, pana deunazi, si la Jucu). O calatorie cu scop stiintific, desigur! Merita efortul, te asigur:

Inainte de a le permite detinutilor unei inchisori sa plece (expirase perioada detentiei) cercetatorii le-au masurat nivelul glucozei din sange. Si le-au spus „la revedere!” (in finlandeza, dar te scutesc de aceste detalii lingvistice). In sinea lor, insa, stiau ceva important. Chiar un pic creepy, daca vrei senzatii tari. Iata ce anume:

Cu o acuratete de 80% au prezis cine va comite crime violente.

Imposibil, nu-i asa? Oamenii ajung subiecti de drept penal deoarece au personalitati antisociale, deoarece sunt influentati de un anturaj criminogen, deoarece sunt foarte frustrati in mariaj (si devin abuzivi cu partenerii) sau sunt consumatori de droguri. Insa niciunul din acesti factori nu poate prezice, la un asemenea nivel, faptele celor pe care ii putem numi „recidivisti”.

Doar in baza unui simplu test al glucozei? Intocmai! Mintea (sufletul) si corpul sunt entitati separate? O analiza psihologica profunda (transgenerationala, neaparat) permite identificarea acestor oameni, fara a lua in considerare corpul? Bineinteles, bineinteles!

Sau poate ca nu? Poate ca e mai intelept sa renuntam la teoriile noastre, oricat de dragi, si sa ne uitam cu atentie si respect la date? (rezultatele observatiilor empirice). Eu inclin sa raspund pozitiv. Mintea nu este separata de corp si nu e nimic altceva decat activitatea creierului (sustinut de intregul organism). Iar nivelul glucozei, mai degraba decat internalizarea unui tata violent sau problemele nerezolvate cu autoritatea (o expresie suficient de vaga pentru a intelege orice), prezice comportamentele viitoare (cel putin in cazul finlandezilor certati cu legea).

Teoriile sunt interesante si orice persoana cu un nivel modest de imaginatie poate fi creatoare a uneia. De asemenea, asa cum putem avea animale preferate, in acelasi mod putem avea teorii preferate („pet theories”). Dar aceasta nu este cunoastere ci doar inceputul cunoasterii.

A detine o cunoastere avansata inseamna a fi capabil sa faci predictii corecte.

Freud nu a trecut niciodata acest test. Nici urmasii lui! Nici alti psihologi (sau terapeuti) care nu inteleg sau nu vor sa inteleaga metoda stiintifica. Dar psihologia si aplicatiile ei nu pot inainta altfel (ci doar isi imagineaza asta). Pentru a trai vieti de mai buna calitate,noi, oamenii, avem nevoie de cunostinte sigure (sau relativ sigure, deoarece psihologia nu este si nu poate fi o stiinta exacta). Iar cunostintele de acest fel se obtin intr-un anume mod. Nu, nu prin revelatie, intuitii, vise arhetipale sau epifanii. Ci avand grija atunci cand gandim. Fiind entuziasti dar reusind sa ne temperam. Din pacate, miscandu-ne lent, pentru ca nu se poate altfel. Si folosind, intens, lobii frontali. Care, surpriza, cu ce combustibil crezi ca functioneaza?


Publicat

în

de către

Etichete: