- Scoala de psihologie - http://www.scoala-de-psihologie.ro -

cand cumperi un iPad, ai vrea sa stii daca functioneaza?

Buna ziua, am 22 de ani si ma intereseaza o cariera in consiliere si psihoterapie (nu mai am 22, evident, doar ma prefac si, intr-un colt al mintii, sper sa dau timpul inapoi). Exista unele lucruri pe care trebuie sa le stiu inainte de a investi ani importanti din viata mea, sperante, emotii si, bineinteles, bani? Ar merita sa pun o serie de intrebari unor persoane credibile, cu o larga experienta in aceste domenii? (care sa-si faca timp pentru unul ca mine, normal, daca nu pentru ca imi percep potentialul macar din compasiune) Sau ar fi mai bine sa fac primii pasi, cu hotarare, si undeva pe parcurs sa caut raspunsul la intrebarile de mai sus? (inca nearticulate, poate observi, deoarece nu-mi dau seama prea bine ce anume trebuie sa stiu)

Buna ziua, dragul meu cautator! (don’t worry about political corectness!) Intamplarea face sa-ti fi auzit gandurile (am simtul acela care-i lipseste lui Michael Shermer si despre care Ruppert Sheldrake crede ca il au si cainii!) Nu sunt din bransa, trebuia sa-ti spun din start, asa ca nu te astepta la un ajutor profesionist. Am doar cateva idei legate de intrebari. De exemplu:

 

Acestea sunt doar cateva intrebari nascute, iata, pe loc, in mintea unuia nepriceput la lucruri asa de mari. Nefiind o natura spontana, cred ca, daca as avea timp la dispozitie, as mai nascoci 10 sau chiar 20. Ce pacat ca nu stiu sa raspund la ele! Sa existe oare o carte sau mai multe in care s-ar putea afla raspunsurile? Sa existe poate si oameni in carne si oase care sa aiba suficient curaj pentru a-si asuma o pozitie? Sau viata este mai interesanta (si lucrativa, pentru unii) daca planeaza un anume mister? (termenul poetic pentru „nestiinta”) Cumva consilierea si psihoterapia repeta destinul medicinii? Cu alte cuvinte, medicamentele eficiente si tratamentele cu lipitori, simbolic vorbind, coexista inca in aria profesionala a ofertei de ajutor? Iar Printesa Alice, de care nu as putea vreodata uita (deoarece imi vorbeste prin semne, inclusiv in vis, spre disperarea unuia Hobson) vegheaza oare providential asupra acestei forme de zbatere umana incapabila, totusi, sa opreasca imbatranirea, boala si moartea?

Hei, nu este un articol existentialist, referinta la moarte din ultimul paragraf e doar manifestarea naturala a unei trasaturi stabile de personalitate de care m-am contaminat in circumstante pe care doar psihologia sociala le-ar putea, eventual, afla. Iar articolul ca intreg reprezinta o incercare in mod fericit esuata de a extinde constiinta ca pe un  fir elastic, spre multumirea verisorului meu Hooke (Hooker e altcineva, hai, nu fi obraznic!). Din 1.000 de tineri care se gandesc sa devina consilieri sau terapeuti poate doi sau trei au nimerit din greseala decat pe-aicea in drumul lor catre gloria vindecatorilor de o clipa, pe o micuta,relativ periferica si inca foarte frumoasa planeta.