canapele Oedip (mari reduceri de preturi)

Fiind prieten cu Alexandra si Irina (see the name letter effect) am asistat, la un moment dat, la urmatoarea conversatie:

A: Irina, sa stii ca te vei simti mult mai bine daca scoti furia asta din tine. Nu e sanatos sa o tii inauntrul tau.

I (mirata): Care furie, Alexandra? Nu sunt furioasa. Ce te-a apucat?

A: Ba esti, deoarece tatal tau te-a abandonat.

I: Draga mea, nu m-a abandonat ci a murit. E o diferenta.

A: E o diferenta pentru mintea ta rationala. Pentru fetita din tine este un abandon. Fetita din tine nu-si reprezinta corect realitatea. Ea este furioasa deoarece tatal ei, care ii promisese ca va avea grija de ea, a plecat fara sa-i pese.

I: E interesant ce spui insa, crede-ma, nu sunt furioasa. Sunt trista. Mi-e dor de el. Merg in casa in care a locuit si nu-l mai vad. Imi lipsesc umorul lui, sclipirea aceea din ochi si mintea mereu limpede. Intelegi, nu sunt furioasa ci trista!

A(perseverenta): Ba esti furioasa, Irina, dar negi asta! E normal, sa stii, e un mecanism de aparare, daca ti-ai admite furia fata de el ar fi prea mult pentru tine.

I (care incepe sa se infurie): Alexa, am 39 de ani, nu sunt o fetita care se simte furioasa pe tatal ei. El a murit pentru ca era bolnav, nu pentru a fugi de nu stiu ce responsabilitati presupuse de tine in raport cu o fetita pe care ti-o imaginezi. Hai sa incheiem aceasta discutie, devine absurda.

A (fericita): Vezi, vezi? Ti-am spus ca esti furioasa. Singurul fel in care iti poti experimenta furia, acum, este prin deplasare. Esti furioasa pe el si o indrepti asupra mea. Negarea si deplasarea, acestea sunt mecanismele tale nevrotice. Ar fi mult mai bine pentru tine sa-ti accepti pur si simplu furia. E ok sa fii furioasa pe tatal tau.

I (stupefiata): Alexandra, te-ai gandit ca e posibil sa fii, in acest moment, extrem de rigida si sa-ti fie asa de draga teoria ta incat sa nu mai fii in contact cu ceea ce eu simt cu adevarat? E oare posibil ca acum sa nu ai incredere in ceea ce simt eu? Cum ar fi daca ti-as spune ca acesta este un semn al tendintei tale paranoide latente, pe care o negi, bineinteles? Te rog, vreau sa incheiem acest subiect. Sunt iritata, intr-adevar, acum, dar in raport cu tine, nu cu tatal meu. Ma simt neinteleasa si respinsa. Am impresia ca vrei neaparat sa ma introduci intr-o teorie in care tu crezi, si e ok ca tu crezi in ea, dar stii ce, experienta mea e mai importanta decat teoria ta.

Am crezut in teoriile psihodinamice si le-am predat studentilor mei. Not anymore. Am simpatii printre persoane implicate, intr-un fel sau altul, in psihanaliza sau alte scoli de terapie intemeiate, in diferite grade, pe gandirea de tip psihodinamic. Cred ca ii suntem datori lui Freud pentru drumul deschis in psihologie. Dar stiu, pe de alta parte, ca teoriile psihodinamice:

  • Nu pot fi testate
  • Sunt incapabile sa prezica ceva corect

Cineva imi spunea recent ca e o mare diferenta intre credintele mele din prezent (in materie de psihoterapie) si cele din trecut. Asa este. Poate pentru ca nu stau pe loc? Poate pentru ca in trecut ma asezasem confortabil intr-o teorie care era mereu adevarata, indiferent ce ai fi facut? (vezi mai sus: Daca Irina e furioasa si recunoaste asta, teoria e corecta. Daca nu recunoaste asta inseamna ca neaga, deci teoria este, din nou, corecta. Poti gasi ceva mai securizant? Indiferent cum este realitatea, tu, cel care operezi cu teoria psihodinamica, ai mereu dreptate. Hmm, sa fie asta o aparare impotriva fricii de esec cognitiv si a anxietatii teribile asociate cu o lume nesigura ? Zic si eu)

In trecut nu stiam mare lucru despre teoriile probabilitatii (nici acum nu stiu desi lucrez la asta). Eram prea sigur de ideile mele sau ale altora pe care nu indrazneam sa le examinez profund (fara mila, in traducere). Refuzam sa-mi testez afirmatiile intr-un mod riguros si eram, ca oricine altcineva (sunt si acum) prizonierul biasului de confirmare. Ii dispretuiam pe sceptici si eram mandru de cunoasterea mea, inaccesibila sarmanelor suflete care inca mai au indoieli.

Intre timp am inteles ca am lumina electrica in casa si pot folosi un laptop deoarece unii oameni stiu si pot gandi intr-un anumit fel. Ei au emis ipoteze pe care le-au testat temeinic. Le-au pastrat pe cele care s-au confirmat in mod repetat (numeroase observatii) si le-au aruncat la gunoi pe cele care au fost infirmate. De ce ar vrea cineva sa pastreze gunoiul in casa?

Am inceput sa fac, voios, curatenie. Asa au disparut din viata mea o serie de idei in care credeam si, din pacate, si oameni care nu au putut face fata noului meu mod de a fi. Sunt incomod si, in general, nu menajez pe nimeni. Daca spui o prostie e posibil sa-ti spun asta direct sau, in functie de circumstante, intr-o forma asa de voalata incat sa crezi ca te laud. Stiu ca avem nevoie de ancore psihologice si de tipare intr-o lume imprevizibila. Stiu ca suntem inclinati catre economie cognitiva (sunt dragut, vreau sa spun ca ne este lene sa gandim). Stiu ca a decreta ca un lucru este asa cum spui e mult mai usor decat a cerceta daca chiar asa este (si a fi orientat in cercetare de repere clare, protejate de biasuri). Stiu ca lumea, vazuta in toata goliciunea ei, in tot absurdul ei cotidian (nu mai zic istoric), este infricosatoare.

Insa nu stiu prin ce intamplare stranie, sau providentiala, am descoperit ca in lumea aceasta, asa cum este, se poate trai relaxat si, uneori, frumos. Poate ca procesul de maturizare psihologica inseamna sa accepti ca nu stii mare lucru. In acest caz cred ca sunt foarte avansat (Socrate, beware, I’m coming!). Sau poate ca nu. Poate ca terapeutii de orientare psihodinamica (si psihanalistii, pentru a fi pedant) detin adevarul iar eu, ori noi, celelalte maimute, suntem inca, sau iremediabil, copii. Sunt gata sa cred asta. Ofer 10.000 de euro pentru o dovada (nu-mi permit mai mult, cu restul platesc un specialist pentru Irina si furia ei ingropata, negata, deplasata si ubicuitinilata-ultimul mecanism a fost descoperit recent, intr-o scrisoare pierduta de Freud si recuperata, telepatic, de Jung, din inconstientul colectiv). Pana atunci folosesc intensiv serviciile REBU (unde, am auzit, au un CEO nou, o anume Antigona).

 


Publicat

în

de către

Etichete: