Arhive pt autorul

Articolul 98 (de pe blogul invizibil)

Tu si simpatica lighioana. Sau invers?  (in ordinea importantei, hihi!) Tu si ea sau ea si tu, nu conteaza, voi spune voi (pentru a intari spiritul de echipa) si o sarcina antipatica dar necesara (sau cel putina sa considera orice adult educat si mai ales un adult educat la facultatea de stomatologie)

Da, la spalatul pe dinti ma refer! (cum, si tu mai ai probleme din cand in cand?) Nu este o activitate naturala si sunt putine sanse ca, o data descoperita, sa reprezinte o poarta de intrare in flow (adica sa fie o activitate extraordinar de interesanta care sa te faca sa pierzi notiunea timpului)

Totusi, pare a fi important sa ne spalam pe dinti si ar putea fi in avantajul adorabilei vietati sa asimileze acest comportament si sa-l transforme intr-un obicei, realizat chiar si in absenta ta. Doar ca nu este atat de simplu din moment ce spalatul pe dinti, prin el insusi, nu are nimic atragator. Cum procedezi? (sau cum ai procedat?)

Da, in cele din urma cei mai multi copii ajung sa se spele pe dinti (oare?) insa cu ce costuri? (poti citi „nervi” in loc de „costuri”) Oare este posibil ca unii parinti sa fie mai eficienti decat altii? (hmm, ce mananca acesti parinti la micul dejun? =))) Si ce anume ii face mai eficienti? Ce metode folosesc?

Pana la a raspunde la intrebarile de mai sus da-mi voie sa-mi folosesc puterile paranormale, achizionate din timpurile in care stateam 30 de minute in cap, sperand ca asta ma va face mai intelept (nici acum nu stiu daca am gresit sau nu!) si sa-ti spun, fara sa te cunosc, la ce metode apelezi tu:

1. Comenzi autoritare: In clipa asta te duci si te speli pe dinti!
2. Cereri patetice: Hai, mami, te rog eu, spala-te pe dinti!
3. Avertismente si amenintari: Daca nu te speli pe dinti in seara aceasta nici eu nu-ti mai citesc povestea.
4. Mita: Daca te speli pe dinti astazi maine stam in parc mai mult decat stam de obicei.
5. Predici moralizatoare: Toti copiii cuminti se spala pe dinti. Vrei sa fii o fetita rea/un baietel rau?
6. Mini-slujbe religioase: Doamne-Doamne te vede si se bucura si va avea grija de tine!
7. Lauda greu de crezut: Esti minunata! Esti un copil extraordinar, sunt foarte mandra de tine!
8. Ridiculizare: Ma mir ca esti in stare sa tii furculita la masa. Te comporti ca un copil mic.
9. Exasperare tangenta cu implozia: De cate ori ti-am spus ca nu te poti urca in pat daca nu te-ai spalat pe dinti? Simt ca innebunesc cu tine!
10. Retragere victimizatoare: Eu renunt. Nu stiu ce sa ma fac cu tine.
11. Consolare amara: Nu-i nimic, tati, intr-o zi te vei spala pe dinti (daca vei mai avea).
12. Critica distructiva: Nu esti in stare de nimic, nici macar sa te speli pe dinti.
13. Uitare cvasi-senila: Ah, trebuia sa te speli pe dinti?
14. Interpretare psihopupu: Ai ramas blocat in stadiul oral, de aceea nu vrei sa te speli pe dinti.
15. Compasiune regresiva: Da, la fel ma simteam si eu in copilarie.
16. Diagnostic psihologic: Esti suparata pe mine astazi si ma pedepsesti refuzand sa te speli pe dinti. Stii cat de important este pentru mine.
17. Interventie filosofica de tip kantian: Trebuie sa te speli pe dinti. Oare ce ne-am face daca nimeni nu s-ar spala pe dinti?
18. Negare: Nu te-ai spalat pe dinti iar eu ma voi comporta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
19. Fantezie transgenerationala: Esti exact ca bunicul tau. Nici el nu se spala pe dinti. Spre ca ai mostenit de la el si alte lucruri mai bune.
20. Gandire magica: Te vizualizez spalandu-te pe dinti, din nou si din nou, si intr-o zi te vei spala.

Si mai am resurse creativ-paranormale dar ma tem sa nu te traumatizez. Probabil ai apelat si la alte metode din sfera motivatiei extrinseci (recompense si pedepse externe). Insa nu au functionat. Nu are rost (acum) sa ne intrebam de ce. Ar avea mai mult sens sa-ti propun ceva care functioneaza, corect?

Da, ar avea mai mult sens. Dar ai uitat ca am inclinatii sadice?

Adrian,

1 decembrie 2013

PS Ma roade vinovatia, deja! Nu foarte mult  dar suficient cat sa-ti ofer, sibilinic, una sau doua sugestii: Incearca sa oferi alegeri! Da dovada de empatie! Si, daca poti, foloseste un limbaj al autonomiei (daca nu-l cunosti te poti gandi la perechea lui polara, controlul) Nu, nu iti sugerez sa renunti. Ci sa fii (o persoana) flexibila si creativa!

Articolul 88 (de pe blogul invizibil)

Mancam acum un pic de ciorbita? Si apoi mancam broccoli si la final abia mancam prajituri, da, Mami?

Ce lectii avem de facut pentru maine? Ia sa vedem, cu ce ne imbracam astazi? Ups, am uitat cumva sa ne spalam pe dintisori?

Sesizezi ceva in neregula cu acest limbaj? (articol doar pentru proprietari de lighioane extraordinar de simpatice, am uitat sa precizez din motive asociate cu o boala de care vor suferi, in 2050, doi oameni din 170, mai ales cei care acum stau ore in sir cu ochii in calculator si neglijeaza exercitiile fizice)

Da, ai sesizat bine, un adult vorbeste cu copilasul lui ca si cum ar fi una si aceeasi persoana. De ce ne miram daca, peste un timp, copilul devenit adolescent sau tanar adult nu va sti cine este cu adevarat si ce vrea sa faca in viata (fiind confuz ca urmare a identificarii cu asteptarile si aspiratiile parintelui) iar parintele va experimenta frici si anxietati care nu-i apartin, in loc sa-si rezolve propriile probleme si sa-si gestioneze propria neimplinire (de care fuge nevrotic refugiindu-se in cautarea unor solutii la problemele copilului sau adolescentului)

De ce ne miram? Aceste lucruri au inceput cu mult timp in urma.

Ne-a placut acest articol?

http://d1mpb3f4gq7nrb.cloudfront.net/img/toons/cartoon3527.png

Adrian,

7 noiembrie 2013

 

A inceput o noua saptamana! Te-ar interesa o (foarte) scurta meditatie asupra enigmaticei probleme a dragostei? (ca si cum nu te-ai gandi tu suficient)

Daca nu ai reusit inca sa faci diferenta intre nevoi si dorinte voi face apel la distinctia realizata de un nespecialist (caruia nu i-am cerut aprobarea pentru aceasta dezvaluire si sper sa nu afle desi aproape sigur ma insel) in psihologie:

„My guess is- dorintele sunt niste nevoi mai mici, superficiale si rasfatate, iar daca te asezi intr-un colt si astepti sa iti treaca de obicei functioneaza.”

Este cea mai frumoasa (poetica) diferentiere pe care am auzit-o pana acum. Si adevarata, pe deasupra!

Acest mic mister fiind elucidat iata si ceea ce ar putea fi dragostea:

O experienta subiectiva care permite plasarea nevoilor si dorintelor tale la acelasi nivel cu nevoile si dorintele persoanei pe care o iubesti.

Cand vei impartasi aceasta definitie altora te rog sa dai nume, da? (nu cum am facut eu) De asemenea, iti propun sa observi ca nu am spus „la un nivel mai inalt”, adica dorintele si nevoile celuilalt sa conteze mai mult decat dorintele si nevoile tale. Aceasta nu este dragoste ci sacrificiu nevrotic.

Nici reciproca nu este valabila: a aseza nevoile si dorintele tale mai sus decat ale celui sau celei pe care o iubesti. Acesta nu e decat un fel de a fi absorbita de tine insati in timp ce iti imaginezi ca iubesti pe cineva.

Mai ramane o minuscula problema de masurare/evaluare: cum stii daca sunt sau nu la acelasi nivel? Eh, nu te vei impiedica tu in atata lucru!

http://d1mpb3f4gq7nrb.cloudfront.net/img/toons/cartoon5004.png

 

 

14. The Status Syndrome. How social standing affects our health and longevity, Michael Marmot, 2004, Holt Paperback

http://www.amazon.com/The-Status-Syndrome-Standing-Longevity/dp/0805078541/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1379252221&sr=8-1&keywords=status+syndrome

O carte promovata si de Daniel Kahneman! (daca iti spune ceva numele, hihi!)

Martin Seligman il considera cel mai mare autor de fictiune psihologica. Insa profesia lui nu este de scriitor, ci de psihoterapeut. Luna trecuta (articol reluat) i-a aparut ultima carte, The Spinoza Problem. Nestiind daca sa o cumpar sau nu, mi-am facut timp sa rasfoiesc  Staring at the Sun (penultima carte, tradusa si la noi, de Editura Vellant: Privind Soarele in fata).

Este o carte extrem de explicita despre moarte (autorul fiind Irving Yalom, precizare pentru cei mai tineri sau neafiliati domeniului psihologiei), adica foarte pe gustul meu. Cu toate acestea, nu ma pot impiedica sa nu ma intreb daca nu cumva am in fata o dovada spectaculoasa a biasului de confirmare.

Spun asta deoarece pentru toate cazurile din capitolul 3, dedicat experientelor revelatoare, indiferent de motivele formulate de pacientii lui, Yalom identifica (si ii convinge!) ceva mai adanc (oare ar putea exista o manie a cautarii profunzimilor?), anume anxietatea mortii. Alice, Julia, James, Pat, Will, Mark, Ray, Kevan, aproape ca devine plictisitoare maniera in care Yalom pleaca de la simptomele pacientilor sai si ajunge la presupusa teroare generata de constienta finitudinii, nivelul mai adanc, fireste, din care erup problemele si dificultatile existentiale.

Nu stiu daca Yalom face un serviciu psihoterapiei existentiale declarand, entuziast, ca atacurile de panica ale lui Kevan au disparut cu totul pe parcursul a 14 ani de terapie. Daca eu as fi Kevan cred ca mi-as dori sa ma vindec ceva mai repede! De asemenea, povestind visul revelator al lui Mark, dupa un an de terapie, ma face sa ma intreb daca are notiuni elementare de calcul al probabilitatilor. Din multimea viselor avute de un om de-a lungul unui an putem extrage, cu un pic de creativitate, orice, inclusiv nelinisti asociate cu incercarile recente ale guvernului roman de a vinde fantasticele zacaminte de cupru (despre care nu vorbea nici dracu’ inainte, dansul fiind cunoscut pentru preferinta pentru locuri intunecate). In plus, din 200-300 de vise, cel putin unul va avea o legatura puternica, si emotionanta, cu moartea, macar unul care a fost precedat de vizionarea unui film horror).

Nu vreau sa diminuez meritele lucrarii lui Yalom si sa descurajez editurile din Romania care ne delecteaza cu, cum zise Seligman?, „cel mai mare autor de fictiune psihologica”. Dar nici nu vreau, in cazul in care esti un fan al profesorului emerit de la Stanford, sa citesti in stare de somn (cu facultatile critice adormite, asta vreau sa spun). Din 100 de psihologi clinicieni care practica psihoterapia, unul singur este de orientare existentiala. Intelegi cumva de ce? Daca nu intelegi, iti recomand sa-ti monitorizezi visele timp de 6-12 luni. Te asigur ca vei avea unul revelator.

Construit de Sorin