Am inteles, nu cu mult timp in urma, ceva despre oameni. As fi preferat sa nu aflu asta si sa traiesc protejat de un adevar aproape insuportabil. Aceasta constientizare nu are legatura cu anumite persoane dar te vizeaza si pe tine. Daca te vei simti ofensat(a) de ceea ce urmeaza sa citesti, ei bine, sunt alaturi de tine. La fel m-am simtit si eu.

Devine tot mai clar ca echilibrul natural al planetei noastre („casa” noastra ceva mai mare) este tulburat, multe specii de plante si animale, plus solul pe care traiau, fiind deja distruse. Distruse de cine? Cine sunt pradatorii? Cine reprezinta un pericol pentru alte forme de viata? Nevoile si dorintele cui sunt mult mai importante decat nevoile altor fiinte, cu grade diferite de complexitate?

Aceste intrebari sunt retorice. Stii si tu raspunsul la ele. Oamenii distrug planeta, unii direct iar altii, cei mai multi, indirect, prin pasivitate, nepasare si ignoranta, pe de o parte, si prin cautarea permanenta a confortului personal, pe de alta parte. Noi doi nu distrugem copaci si nu omoram delfini dar participam la aceste acte barbare prin inchiderea ochilor. Fiecare generatie pare a fi la fel. Raul este facut de altii, in alta parte. Opinia mea este diferita: cred ca suntem complici! Cred ca nu doar crima organizata, corporatiile si guvernele sunt implicate in degradarea sistematica a planetei pe care locuim si aducerea ei in pragul dezastrului global ecologic. Fiecare om, intr-un anume fel, isi aduce contributia vinovata si, adesea, inconstienta. De aceea nici nu sunt intens revoltat de marile afaceri si de oligarhia din spatele lor. Nu-mi plac politicienii dar nu sunt tentat sa le pun toata responsabilitatea in spate. Cred ca am inteles radacinile acestei stari de lucruri. E vorba despre felul cum suntem noi, oamenii, adanc inauntrul nostru. Suntem inventivi, evident, si capabili de gandire rationala. Asta e bine. Insa exista ceva despre care cred, de un timp, ca nu poate fi schimbat decat printr-o serie spectaculoasa de evenimente improbabile. Impartasesc cu tine ce am inteles despre oameni, deci si despre noi doi:

Cred ca suntem o specie exceptional de rapace.

P.s. Acest articol este scris (iunie 2011) dupa o scurta plimbare printr-un cartier plin de tei infloriti despre care imi imaginez, sumbru, ca peste un numar de ani cineva ii va taia, pentru a obtine cateva locuri de parcare in plus.


Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin