Exista, in Bucuresti, o strada care imi este draga. Merg cu placere pe ea. Are mai mult de 20 de copaci. Din punct de vedere al traficului este mult sub media marelui oras. Pe strada respectiva sunt numai case, niciuna asemanatoare cu alta. Este mai mereu curata, deoarece majoritatea proprietarilor au grija de spatiul din fata casei. Nu se asculta niciodata manele. In schimb pot fi ascultati copiii si replicile lor sclipitoare. Din pomi nu lipsesc niste pasari simpatice si vesele, mai ales dimineata.
Ma consider foarte norocos deoarece este strada pe care locuiesc. Mi se pare ca aici civilizatia a invins. Insa doar la 10 minute de mers pe jos civilizatia pierde. Sunt intrigat de aceste contraste. Alteori meditez filosofic la hazardul unei lumi in deriva. Oare exista spatii speciale? Sau doar oameni care au invatat sa-si respecte mediul si, implicit, unii pe altii?
Acest articol a fost scris in martie 2010. Intre timp m-am mutat. In apropiere.