5:1 (cu participarea lui John Gottman)

Razboi! Iti spun eu: razboi! Si violente. Si crime. Poate si violuri (iti amintesti de Bosnia, recent?). Un singur cuvant: razboi.

Si acum „pace”! Peace, man! Porumbei albi, liniste, calm. Dragoste, eventual. Pace. 1000 de ani pace! Sau mai multi.

Razboi si pace (nimic despre Tolstoi, in acest articol). La care din aceste doua cuvinte crezi ca ai raspuns mai puternic? (e dificil sa-ti dai seama, daca nu esti conectat la aparate sau cuminte introdus intr-un fMRI) Iti spun eu: la „razboi”! Si sunt doar niste cuvinte, adica se refera la amenintari (razboiul) sau recompense (pacea) simbolice.

Nu conteaza. Creierul este programat de intreaga lui istorie evolutionista sa acorde mai multa greutate „razboiului” sau, altfel spus, negativitatii. Unii numesc asta biasul negativitatii si considera aversiunea fata de pierdere (vezi articolul anterior, cat mai ai timp!)  o expresie a lui (relatia parte-intreg).

Toti suntem purtatorii acestui bias asa cum suntem purtatori de nas sau de urechi. Pentru toti, dar nu cu aceeasi intensitate, raul este mai puternic decat binele echivalent (suferi mai mult daca pierzi, nefiind atenta, 50 RON, decat te bucuri daca, fiind atenta sau norocoasa, gasesti 50 RON la intrarea in bloc). Vrei sa stii cum se aplica asta in relatiile cu cuplu?

Fireste ca vrei sa stii, de ce ai dori sa pierzi in mod intentionat o astfel de informatie? Aminteste-ti de John Gottman, prietenul nostru mai vechi de care inca nu mi-am facut timp pentru a-l promova in continuare (insa cititorii responsabili deja s-au interesat, i-au comandat sau descarcat (sic!) cartile, poate chiar sunt la a doua lectura). El a descoperit faimosul raport 5:1. Este asa:

Daca ai emis un comentariu critic la adresa iubitei tale sunt necesare cinci comentarii apreciative pentru a echilibra balanta!

Si „da”, raportul e valabil pentru ambele sexe. Un buchet de flori nu ajuta, nici o mana asezata strategic intr-un loc delicat. Raul este mai puternic. O apreciere nu anuleaza o critica. Nici doua. Nici trei. Imi pare rau (si pentru mine). Mintea umana nu este logica! (intelegi de ce este importanta psihologia?- intrebare doar pentru doctoranzii in matematica)

In clipa in care ai criticat-o, chiar in conditiile unei critici justificate si constructive, ea a pierdut un pic din stima de sine. Cred ca acum deja stii: oamenii nu vor sa piarda nimic! Urasc asta. Au aversiune fata de pierdere. Asa ca, daca vrei sa pastrezi relatia in parametrii anteriori (nicidecum sa o dezvolti, ia-ti gandul, deocamdata, de la aceasta fantezie), trebuie sa o apreciezi. De cinci ori.

„Dar, Adrian, e ceva fortat!”. Iar tu nu faci lucruri in mod deliberat (Sistemul 2, pentru cunoscatori), nu? Tu traiesti natural. Ok. In acest caz nu te mira de ce relatiile tale nu functioneaza. De ce ai sentimentul ca esuezi. Ca ceva lipseste. Ca, poate, nu ai noroc. Esti doar o persoana care traieste natural. Ups, surpriza: natura este biasata. Catre rau!

Toate cele bune.


Publicat

în

de către

Etichete: