Conform recensamantului din 2009 in Bucuresti traiesc aproape 2 milioane de oameni. De fapt, intr-o zi, orasul aduna 3 milioane si in cativa ani specialistii se asteapta ca numarul sa urce la 4 (in conditiile in care azi, in zona metropolitana, sunt deja 430.000 de suflete, dar nu imateriale). Hai sa ramanem, pentru scopil acestui articol, la cifra 3. Cum ar fi sa auzi ca 3 milioane de bucuresteni (toti locuitorii orasului, fie ei stabili sau efemeri) au fost rapiti, la un moment dat, de extraterestri? Nu stiu de ce „omuletii verzi sau ultravioleti” ar prefera al saselea oras din Uniunea Europeana (ca populatie) si nu Brasovul sau Timisoara (le fel de interesante, in opinia mea) Absurd, desigur, nici un om sanatos nu ar crede vreodata o astfel de aberatie.

Totusi, exista un sambure de adevar: 3 milioane de oameni, dar nu bucuresteni ci americani, declara ca s-au intalnit, in diferite circumstante, mai ales noaptea, cu  misteriosii vizitatori (fiind examinati si chiar inseminati). Acesti oameni nu sunt toti nebuni (prin urmare, unii chiar sufera de tulburari mentale serioase). Sunt oameni rationali, cu vieti normale, convinsi de realitatea experientei lor (si afectati, din pacate). Este interesant ca foarte putini si-au amintit de „rapire” imediat ce ea s-a produs (nu intamplator scriu acest articol in contextul unei serii vizand felurile  in care ne autopacalim, perfect inocenti). Amintirile au revenit dupa multi ani, adesea in contexte terapeutice (sub hipnoza). Este oare posibil ca mai mult de 3 milioane de oameni sa se insele? Pare incredibil dar e suficient sa ne aducem aminte de vremurile cand toata lumea credea ca Pamantul e plat, cu exceptia celor care, locuind la malul marii, se intrebau de ce dintr-o corabie dispar mai intai catargele.

Da, credinta mea este ca milioane de oameni se insala si inteleg si de ce. A fi rapit de extraterestri este o iluzie (la fel ca a avea experiente extracorporale) generata de o stare alterata a constiintei, de caracterul reconstructiv al memoriei, de particularitati de personalitate, de confabulatie, de contextul cultural (filme si litaratura S.F.) si, cum altfel, de tendinta de a evita responsabilitatea. Sa le luam pe rand:

In timpul somnului, miscarile corpului sunt puternic diminuate de creier, cel care se asigura, astfel, ca in timpul curselor nocturne de urmarire nu vom cadea din pat. E posibil sa te trezesti brusc dintr-un somn profund iar corpul sa fie inca paralizat (corpul sa revina treptat la tonusul starii de veghe). „Abductionistii” (people abducted by aliens) povestesc adesea despre aceasta paralizie terifianta (cineva umbla prin abdomenul sau prin capul tau iar tu nu poti face nimic, nu te poti misca deloc). Nu este insa suficient. Imaginile de unde vin? Daca am vorbit de somn cred ca intuiesti raspunsul: sunt imagini din vis (nu-mi spune ca ti se pare anormal ca cineva sa viseze extraterestri, doar eu cunosc o serie de oameni care viseaza monstri). Dar cum e posibil sa visezi cu ochii deschisi?

Off, nu ti-am zis de atatea ori ca avem in cap ceva extraordinar de interesant? Creierul este capabil de aceasta performanta. Cel putin 5% din populatie (e vorba de o statistica a americanilor) experimenteaza astfel de halucinatii (daca studiezi medicina sau psihologia trebuie sa fi auzit de halucinatii hipnagogice si hipnopompe) Sigur, sunt stari mai putin obisnuite, dar departe de a fi inexplicabile. Constiinta fiind alterata in asemenea situatii este foarte greu sa faci distinctia intre vis si realitate (un copil pana la 3 ani, sanatos, are in mod curent astfel de dificultati de discriminare) si e de asteptat sa confunzi ceea ce visezi cu evenimentele reale (E.T., you bastard, why have you stolen my cheese?) Nu doar extraterestrii par reali intr-un asemenea context ci orice altceva, singurele limite fiind cele ale imaginatiei tale( iar cei care, din diferite motive, nu au mai dormit de foarte mult timp sunt mai inclinati spre astfel de episoade onirice in stare de veghe, cu atat mai mult spre paralizie, asa cum ne asigura un psiholog de la Harvard, Richard Nally)

Adauga la asta faptul ca unii oameni sunt genetic predispusi catre fantezie si daydreaming,sau au pur si simplu o imaginatie bogata, adauga procesele de stergere, distorsionare sau modificare specifice memoriei (departe de a fi ca o banda video, inregistrand fidel evenimentele-o alta uriasa iluzie, periculoasa, atentie, si pentru terapeuti, psihanalisti si clientii lor!), nu uita de expunerea la intamplari iesite din comun furnizate de lecturi, file si videoclipuri si vei avea toate ingredientele unei „rapiri reale”, de natura a impresiona pe oricine, pentru mult timp.

Am uitat sa mentionez ceva? Desigur! (in mod intentionat) Nu am analizat inca (dar e posibil sa revin) posibilitatile minunate oferite de aceste intamplari stranii (petrecute doar in creierul cuiva, reamintesc). Ce fel de posibilitati? Stii si tu, acelea care le permit oamenilor sa-si explice probleme psihologice pre-existente „amintirii traumatizante”. Din pacate, explicate astfel, ele nici nu se pot rezolva. Asumarea responsabilitatii nu are legatura cu fiintele din alte sisteme solare sau galaxii (apropo, oare ei isi imagineaza ca au fost rapiti de pamanteni?-un modest exercitiu de reversibilitate) Putem trai confortabil si fara intalniri de gradul 3. O intalnire onesta cu propriile vulnerabilitati poate fi suficienta.

Tipareste acest articol Tipareste acest articol
Construit de Sorin