Arhive pentru octombrie 28th, 2012

4. The Little Blue Book, George Lakoff, 2012, Free Press. O carte scrisa de un profesor de stiinte cognitive (ajutat de un strateg politic pe nume Elisabeth Wehling) pentru Obama si partidul lui (se apropie 6 noiembrie, apropo!)

Lakoff explica, oarecum trist, cum valorile minunate promovate de democrati (empatia si responsabilitatea sociala) risca sa nu ajunga in mintile alegatorilor nehotarati din cauza cadrelor de referinta impuse de conservatori in limbajul public.

Exemplu: oamenii nu sunt resurse umane ci creatori de profit. Daca aceasta sintagma ar fi folosita in limbajul corporatist multinationalele (pe care nu le suport) ar fi mai putin inclinate sa-si exploateze angajatii deoarece ar face o conexiune mai puternica (inclusiv neurala) intre profitul lor (al companiilor) si contributia oamenilor (nu a resurselor umane)

10. 10 Myths about Evolution, Cameron Smith si Charles Sullivan, 2007, Prometheus Books. Nu este o carte de psihologie evolutionista ci de biologie evolutionista (dar nu am rubrica separata pentru ea). Am inclus-o in biblioteca deoarece un numar enorm de oameni, inclusiv bine educati (profesori universitari, posesori de doctorate etc.) inteleg in mod gresit principiile evolutiei si consecintele lor.

De exemplu, unii cred ca oamenii se trag din maimute (stra-stra…strabunicul nostru era o gorila). Nu este deloc asa. Suntem mai asemanatori cu maimutele antropoide (Hominoidea) decat cu maimutele propriu-zise (Cercopithecoidea) dar am evoluat pe linii diferite. Altfel spus, nu ne tragem din maimute (antropoide) ci si noi si ele am avut un stramos comun.

9. Why Beautiful People Have More Daughters, Alan Miller si Satoshi Kanazawa, 2007, Perigee Book. O carte pe care o pun la dispozitia ta dupa ce i-a aparut deja recenzia (vezi mai jos). Nu mai am ce sa adaug in afara de amanuntul ca Alan Miller a murit in 2003 (boala Hodgkin) si nici Kanazawa nu se simte prea bine dupa ce Psychology Today i-a suspendat rubrica iar London School of Economics (unde preda) i-a interzis sa publice timp de 12 luni in „non-peer-reviewed outlets”. De ce? Eh, si tu, vrei sa le stii pe toate! (what about gossip, as a matter of (evolutionary) fact?)

Daca e ceva pe care il astept mereu de la doamna Rodica Ionescu (si de care nu ma voi plictisi niciodata) atunci acest „ceva” este autenticitatea ei. Cand aceasta femeie spune un lucru, eu, unul, sunt sigur ca exact asa il gandeste si il simte:

 

Despre fetite si baietei care vor sa traiasca

Cred ca mi-au fost clare (intr-un mod destul de constient pentru varsta mea de atunci) principiile evolutioniste de cand eram micuta. Inca de cand am intrat pe portile scolii (la 7 ani), mi-am urmarit activitatile si am mers putin mai departe cu gandirea pentru a vedea “de ce“ fac asta. In clasa a doua imi puneam parul pe moatze (la naiba cu perioada de latenta freudiana in care personal nu cred; nu cred, pentru ca mie nu mi s-a aplicat!). Si ma gandeam in timp ce ma uitam in oglinda si imi puneam bigudiurile in par…de ce fac asta? Si singurica imi raspundeam, dupa ce ma fandoseam ca o fac pentru mine si numai pentru mine…..: ca sa ma placa baietii (nu am recunoscut asta atunci decat fata de mine). Cand un baiat din clasa (care ma placea foarte mult), s-a dus la alt baiat si l-a batut pentru ca s-a uitat la mine + i-a furat fursecurile pe care mama acestuia i le-a dat la pachet ca sa mi le dea mie (pentru ca mi se facuse pofta – iti dai seama? Mi-a oferit resursele lui, chiar daca le-a furat de la altul!!), am apreciat imediat si mi-am spus (in fata lui nu am recunoscut niciodata; iarta-ma, Toni! am fost ipocrita, dar sa stii ca am apreciat asta) : “da, uite un  baiat pe care ma pot baza; pot fi sigura ca o sa ma apere si cumva sau necumva va face rost de resurse pentru a ma sustine pe mine”. Pe parcursul copilariei mele mi-am pus aceasta intrebare “de ce fac asta?” de nenumarate ori si surprinzator poate pentru unii…in clasa a sasea am avut curajul de a recunoaste si in fata unei terte persoane (o prietena): pentru supravietuire si reproducere! (nu am folosit exact termenii acestia, insa stiu sigur ca mi-am raspuns de muuulte ori la intrebarea “de ce?” in felul urmator: “pentru sex…desi nu avusesem astfel de experiente”. Iar apoi: “de pentru sex?”…pentru ca “vreau sa raman cumva pe lumea asta…”). Mi se pare cinstit sa recunoastem si sa incurajam aceasta constientizare si in copiii nostri (oricat de micuti ar fi). Eu am descoperit singura, fiind o introvertita si rumegand ani in sir gandurile mele in solitudine, dar este un rezultat pe care cu cat il constientizam mai devreme, cu atat mai rapid avem sansa de a ne redresa si a incerca sa diminuam efectele genelor asupra comportamentului nostru.

 

Iar fiindca acesta nu mi-as dori sa fie un articol despre mine
(doamne, cand o sa ma satur sa vorbesc numai despre mine?…probabil cand sansele de a ma reproduce se vor fi diminuat suficient de mult??….desi “supravietuirea” este un imperativ valabil all life long), voi incerca sa ma limitez la cartea pe care chipurile o recenzez acum (inca nu imi e clar daca ceea ce scriu eu se poate numi recenzie). Aceasta se numeste “Why Beautiful People Have More Daughters”, este scrisa de Allan Miller si Satoshi Kanazawa si a fost o surpriza deosebita din partea lui Adrian, pe care l-am rugat sa imi imprumute o carte despre care crede el ca mi s-ar potrivi, fara a-i cunoaste titlul a priori.

 

Nu cel care este mai puternic ajunge sa isi transmita genele mai departe, ci cel care se dovedeste a fi cel mai adaptat (prin “adaptare” intelegand comportamentul care creste sansele de supravietuire si succesul reproductiv). De-a lungul evolutiei, antecesorii nostri ne-au transmis anumite mecanisme pentru a ne ajuta sa supravietuim prin noi insine si prin urmasii nostri. Din acest motiv, suntem inclinati sa gandim sau sa simtim in anumite feluri specifice, pe care le vom intalni la majoritatea semenilor. De exemplu, preferinta pentru gustul dulce este transmisa evolutionist. Acum milioane de ani, problema asigurarii numarului necesar de calorii era suficient de pregnanta (nu existau supermarket-uri la tot coltul, iar schimbul bani contra mancare nu era nici el habitual). Malnutritia si subnutritia erau comune pe atunci. Din acest motiv, ne-am dezvoltat mecanisme de a retine grasimile in corp pentru a rezista cat mai mult in lipsa unei surse de hrana. Din ce anume se obtin cele mai multe grasimi? Din dulciuri si mancaruri grase. Creierele noastre au ramas (din pacate) aceleasi si, necunoscand faptul ca ne putem lipsi o perioada de grasimi, transmit organismului sa acumuleze tot (pentru zile negre). In vremurile anterioare, orice lipsa de mancare era perceputa (realmente) ca o amenintare asupra supravietuirii. Acum nu mai este asa (daca nu mananc azi fiindca sunt la cura de slabire, asta nu inseamna ca maine nu am posibilitatea de a scoate cardul si de a da o fuga pana la magazin pentru a-mi procura cantitatea necesara de Ritter sport sau Milka). Pacat ca acest creier pe care il mostenim de atata vreme nu stie de Ritter sport, Milka, supermaketuri, card, locuri de munca stabile (care ne asigura resursele pentru a ne procura hrana si a doua si a treia zi si a patra, si peste o luna si la momentul cand finalizam cura de slabire s.a.m.d.).

 

Despre aspecte evolutioniste s-a tot scris pe acest site, asa incat voi incerca sa ma opresc asupra catorva lucruri care mi-au atras atentia in mod special.

 

Stiam intuitiv ca gelozia este ceva transmis in aceeasi maniera precum preferinta pentru dulciuri, in sensul ca este intalnita la majoritatea oamenilor. Nu stiam insa de ce. Mentionez ca supravietuirea si reproducerea sunt intrinsec legate una de cealalta, iar cele doua reprezinta imperativele folosite de creierele noastre in ghidajul prin viata.

 

Asadar:

–      Atat creierele femeilor, cat si ale barbatilor urmaresc supravietuirea.

–      Supravietuirea este asigurata si per se (adica tu supravietuiesti, ea / el supravietuieste etc.), cat si prin intermediul urmasilor (iar ca sa produci urmasi, trebuie sa te reproduci, caci reproducerea prin fecundarea produsa de catre duhul sfant nu pare a fi confirmata).

–      Atat femeile, cat si barbatii urmaresc sa isi transmita genele mai departe.

–      Femeile pot fi sigure de maternitatea lor, in timp ce barbatii nu pot fi siguri niciodata ca urmasul pentru care asigura resurse este intr-adevar al lor.

–      Barbatii care investesc in urmasi ce nu le poarta genele practic pierd resurse pentru transmiterea mai departe a genelor altor masculi, lucru total inconvenabil deoarece contravine imperativului supravietuirii genelor fiecaruia (“de ce sa muncesc pentru copilul altuia, cand pot munci pentru copilul meu?”). De aceea, barbatii sunt mai gelosi decat femeile, riscul lor de a munci pentru copilul altui barbat fiind mai ridicat.

–      In schimb, desi femeile sunt sigure de maternitatea lor, doresc sa aiba siguranta ca pruncul lor primeste suficiente resurse de la tatal lui in asa fel incat sa supravietuiasca

–      Tinand cont de nesiguranta barbatilor privind paternitatea si de nesiguranta femeilor privind disponibilitatea unui barbat de a le furniza suficiente resurse pentru supravietuirea copiilor, concluziile sunt urmatoarele: Barbatii tind sa fie gelosi mai ales cand femeile se angajeaza in relatii sexuale cu alti masculi (neinteresandu-i in mod special implicarea emotionala; este suficient sa banuiasca implicarea femeii in relatii de orice tip cu alt barbat…ca incertitudinea asupra paternitatii creste), iar femeile tind sa fie geloase mai ales atunci cand partenerul lor pare a investi resurse emotionale (implicit si financiare, resurse de timp etc.) in relatia cu alta femeie. De aceea, femeile “inchid” mai usor ochii atunci cand afla ca sunt inselate. Pentru supravietuirea genelor acestora nu reprezinta neaparat un pericol implicarea sotului / iubitului in relatii strict sexuale cu alte femei (poti sa apelezi, asadar, fara niciun stres la serviciile unei prostituate ), insa reprezinta un pericol atunci cand resursele sotului / iubitului ar putea fi acaparate de alta femeie si de pruncii acestei celei de-a doua femei. Precizez ca atunci cand scriu “femeie / barbat” ma refer de fapt la creierele acestora mostenite de-a lungul evolutiei.

 

Asadar, nici preferinta pentru dulciuri si nici gelozia nu sunt alegeri constiente. Nu decidem sa simtim in felul acesta. Pur si simplu simtim. Personal accept asta, insa in opinia mea, cred ca prin lucru individual intens si focalizat in acest sens, putem dezactiva macar in parte tendinta arhaica a creierului de a resimti gelozia. Cum se face asta? Prin meditatie. Insa trebuie sa vrei, sa iti rezervi timp si sa ai infinita rabdare. Si fireste, sa iti propui in mod activ. Sunt constienta ca suntem tributari genelor, dar prin meditatie putem ca macar in momente semnificative din viata noastra si suficient de dese sa trecem beyond it (adica sa ne ridicam mai sus de nivelul de animal). Imi vei spune probabil: iti e usor sa vorbesti; tu nu ai fost niciodata geloasa! Serios? Adica genele mele nu vor sa supravietuiasca? Adica mie imi e indiferent daca mor sau traiesc? Cred ca odata ce ai constientizat asta, nu e multumitor sa spui: Ok. Asta sunt. N-am ce face!, ci e necesar sa incerci prin toate mijloacele specifice tie sa accesezi un nivel superior (oricum nu iti va iesi in totalitate; dar macar intr-o mica sau mai mare masura). Stii ce ar face de fapt genele daca ar fi lasate sa se manifeste liber? Studiu de caz:

“Afli ca barbatul te-a inselat cu o persoana pe care o valorizeaza. A doua zi iti faci bagajul si pleci. Nu asta e comportamentul normal si asteptat? Gata! Exista riscul ca resursele lui sa fie investite in pruncul altei femei (posibil a fi conceput de barbat cu aceasta, in cazul in care relatia devine prea serioasa). Insa recomandabil e sa le dai peste bot genelor si sa nu faci asta numaidecat, ci sa reflectezi asupra calitatilor persoanei de langa tine, pentru a evalua in mod rational daca merita sa fii tributara genelor in toate circumstantele (inclusiv in aceasta). Nu te gandesti? Ar putea exista riscul sa renunti la cineva care chiar merita atentia, interesul si dragostea ta, doar pentru ca genele pe care le-ai mostenit de la stra-stra-stra-stra………bunica ta iti striga asta. Renuntarea la cineva care merita in toate celelelalte arii ale vietii (cu exceptia micii scapari reprezentate de relatia cu cea de-a doua femeie) doar de dragul genelor, imi pare a fi o decizie irationala.”

Intrucat meditatia nu face obiectul cartii recenzate, nu voi detalia subiectul, asa ca ma opresc aici si continuu cu ceea ce mi s-a parut interesant in carte.

 

In concluzie:

  1. Oamenii sunt la origini (si nu doar la origini) animale.
  2. Nu e nimic special in creierul uman.
  3. Natura umana este innascuta, iar creierul uman poate intelege cu greutate situatii care in mediul ancestral nu au existat. In ultimii zece mii de ani (sfarsitul erei pleistocenului), mediul s-a schimbat mult mult prea rapid pentru ca mintile noastre sa tina pasul.
  4. Comportamentul uman este un produs atat al naturii umane innascute, cat si al interactiunii cu mediul (eee, aici zic eu ca e de lucrat: la interactiunea cu mediul; ok, natura umana e cum e, dar vezi ce faci cu mediul ala pentru a te adapta mai bine si pentru a nu lua decizii irationale).
  5. Barbatii si femeile nu sunt diferiti din pricina mediului (felul in care sunt crescuti), ci sunt diferiti…pentru ca sunt diferiti, genetically speaking.  Ma bucur ca am pus mana pe cartea aceasta pentru ca in vara anterioara s-a dat o adevarata lupta in mine pentru a intelege fenomenul, intrucat am citit cartile lui Allan Pease si ale Cordeliei Fine si am ramas cu un mare semn de intrebare (Cordelia contrazicandu-l pana la dumnezeu si inapoi pe Allan Pease…iar eu intrebandu-ma: care dracu’ are dreptate?) pana cand prin bunavointa lui Adrian am avut acces la doua carti de psihologie evolutionista: The Mating Mind – Geoffrey Miller si prezenta carte recenzata, studii care m-au mai lamurit.

 

Imperativul “supravietuirii” in cazul celor doua sexe:

 

–      Cum se asigura barbatii ca genele lor vor supravietui? Fecundand cat mai multe femei. => sunt predispusi catre infidelitate.

–      Cum se asigura femeile ca genele lor vor supravietui, tinand cont ca sunt sigure de maternitatea lor? Tine cont ca ele au deja (sau daca nu au deja, il vor avea) alaturi un prunc conceput de ele si in felul asta si-au asigurat supravietuirea (iar pruncul acesta trebuie ingrijit ca nimeni altul!). Deci, cum se asigura? Avand alaturi un barbat care sa fie al lor si al pruncului lor. => sunt mai predispuse catre fidelitate atata timp cat resursele necesare supravietuirii lor si pruncului lor sunt asigurate de barbatul din dotare. Daca banuiesc ca “resursele” ar putea fi transmise catre alta femeie, atunci devin infidele (chiar daca “resursele” sunt banuite a fi risipite pentru altele din cauza disponibilitatii reduse de timp a barbatilor care petrec prea mult la locul de munca, pleaca in delegatii etc. – cu alte cuvinte, nu-i musai sa afle de vreo relatie extraconjugala). Adica: barbat cu resurse => ok => barbatul pleaca in delegatii => in delegatii are posibilitatea de a iesi de sub influenta lor si de a intalni femei variate => una din acele femei il poate atrage catre o implicare emotionala (daca ar sti ca se duce la “curve” strict in scopuri sexuale, s-ar simti mai linistite) => resurse posibil a fi risipite pentru alta si pentru posibilul ei prunc??? => a-ha: lasa ca ii arat eu pentru ca ma simt in pericol => infidelitate. Deci, femeile simt mai mult decat barbatii nevoia de a se baza pe cineva.

 

Scrierea articolului imi produce deja suficienta anxietate (n-am meditate destul?). Dar ma straduiesc sa merg mai departe.

Barbatii cauta indicatori de fertilitate la femeile pe care le abordeaza. De ce? Pentru a fi siguri ca genele li se vor transmite, or genele nu li se pot transmite fecundand o femeie aflata dincolo de menopauza. De aceea nu le plac babele.

Femeile cauta resurse pentru a fi sigure ca ele, dar mai ales pruncul lor (care le mosteneste o parte din gene) va supravietui. Asadar, femeilor le plac mosii (pentru ca un “mos”, prin prisma experientei de viata si a trecutului profesional, posibil sa fie mai degraba capabil de a asigura transmiterea genelor femeii in cauza). Asa ca cine ii mai condamna pe Monica si Irinel Columbeanu, sa nu o mai faca! Cei doi (cel putin pana la momentul divortului) s-au comportat strict evolutionist. Adica normal!

 

Indicatori de fertilitate:

–      Frumusete si prospetime fizica (de aceea, femeie, misca-ti fundul la aerobic! Cu cat vei parea mai tanara si mai frumoasa si mai supla si vei avea sanse mai multe de a pacali genele masculilor, chiar daca tu ai trecut deja de menopauza). Genele nu fac socoteli de-astea! (ca sa nu zic ca “genele sunt proaste”). Daca vad indicatori de frumusete si fertilitate la o femeie, nu le pasa de varsta din cartea de identitate.

–      Parul blond. De-a lungul evolutiei, femeile blonde au oferit succes reproductiv mai insemnat. Femeile se vopsesc blonde pentru a atrage barbatii. Iar pentru ca barbatii prefer blondele, femeile se vopsesc in felul acesta.

–      Tineretea. Cine are sanse de a transmite genele masculului daca nu o femeie tanara? Valoarea reproductiva a femeii se traduce in numarul asteptat de copii pe care aceasta ii poate avea in restul de viata reproductiva (adica pana la menopauza).

–      Parul lung. Imi amintesc ca in copilarie (“suferind” de constientizarea de care am pomenit in primul paragraf) am plans teribil datorita faptului ca din motive obiective am fost nevoita sa port parul scurt. Stiam ca asta mi-a redus sansele de reproducere. Oricat de ridicol ar parea din punctul de vedere al unei fetite de cativa anisori. Parul lung este un indicator de tinerete si de sanatate.

–      Waist-to-hip ratio de 0.70 – 1. Nu degeaba o femeie poate chiar si un pic mai plinuta are succes la barbati chiar daca are fundul mare.…insa cu conditia sa aiba talia subtire, iar raportul sa se mentina.

–      Sanii mari. La nivel inconstient, barbatii judeca varsta femeii (implicit valoarea reproductiva) dupa marimea sanilor.

 

Indicatori pentru resurse necesare supravietuirii pruncului:

 

–      Banii. (sau cel putin “promisiunea ca vei face bani”, “potentialul”). Daca esti tanar si promiti, ai sanse mari. Daca esti mai in varsta si ai deja bani, sansele sunt de asemenea mari. Recunosc ca acesta este principalul motiv pentru care eu mi-am ales sotul. Ne-am casatorit cand eu aveam 24 de ani, iar el 23 si desi, era un amarat de student fara pic de fonduri, simteam in el potentialul, vazandu-i ambitia si motivatia de a face lucruri! Daca ar fi fost vreun adormit, probabil nu am mai fi serbat acum o luna opt ani de casnicie.

Legat de indicatorii care sar in ochi femeilor, nu voi delia aici, intrucat intentionez sa mai scriu despre mine (iar eu sunt femeie), asa incat cel mai probabil voi mai face referire la asta in timpul ce va urma.

 

Pe scurt (dar sa nu te superi pe mine):

–      Ceea ce am descris este un mecanism inconstient

–      Genele nu vor decat sa se trasmita mai departe, i.e. sa supravietuiasca (iar asta o pot face prin reproducere)

–      Alt scop maret al existentei tale nu exista de la sine. Insa: il poti da tu!

 

Cu lacrimi in ochi recunosc dupa atatia ani: it’s all about sex!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A sosit timpul pentru un nou pachet de recenzii. Mai intai Robe Catalina, cea care a avut o intrevedere cu domnul Sam Hamburg, psiholog clinician. Se pare ca au discutat despre compatibilitatea in cuplu:

 

Sam Hamburg-Will our love last? / Scrisoare lamuritoare ( pentru el si pentru ea).

Daca tot suntem la capitolul love , merge o poezioara scurta ( o  introducere…in subiect):

“Desi te iubeam pe tine

Eu m-am despartit de tine.

Desi ne iubeam cu foc ,

Nu ne potriveam deloc.”

 

Fiind “ cucerita” de recenzia facuta de Rodica Ionescu cartii lui Sam Hamburg “ Will our love last?”, am imprumutat-o si eu  si  iata-ma in postura “facatoarei “ de recenzii , “recenzitionista”.

Conform zicalei : “ Fiecare cu ce-l doare” pornesc in citirea cartii cu gandul la o intrebare( “ De ce ne-am despartit?). Partial, stiam raspunsul ( caci mai citisem eu pe ici pe colo cate ceva) , insa dupa lecturarea cartii speram sa am o  imagine mai clara( un 3D sau ceva pe acolo).

Sa trecem, zic,  la continutul cartii.

Capitolul 1 :” Ce face o casnicie fericita?”

La inceputul relatiei e usor de spus, cu atatea neurotransmitatori care circula prin creier ( depasind limita de viteza!) : dopamina care depaseste un anumit nivel si ajunge la o concentratie superioara te face sa crezi ca te-ai indragostit, esti cum spune autorul “mystified by love” , te mai   miri ca plutesti pe norisori pufosi , pana cand (deh , totul are un sfarsit!) ce sa vezi, norisorul se desumfla ca un balon din care iese aerul pe care l-ai pompat inauntru , in cazul dragostei, se duce efectul substantei chimice (dopamina, bat-o  vina).

Dupa ce trece aceasta perioada de dragoste pasionanta, ca fericirea sa mai poposeasca pe meleagurile relatiei tale e necesar sa alegi persoana potrivita ( the “ONE”, sintagma cunoscuta si folosita  de publicul larg).

Concluzie: Daca vrei sa fii fericit intr-o relatie, casnicie si dupa ce trece faza de “mystified love” alege persoana potrivita , adica o persoana compatibila cu tine.

De ce e asa importanta compatibilitatea si nu comunicarea , angajamentul sau efortul?

Doar asta auzim de la toti expertii in relatii de cuplu: “ Aveti o problema de comunicare!” Conform acestora  “bad communication”  duce la probleme  maritale si de aceea, specialistii,  se focuseaza in a ii invata pe cei doi cum sa comunice ( exprimarea sentimentelor , a-l asculta pe celalalt , tehnici de a rezolva conflictele , negociere).  Toate bune si frumoase , dar problemele nu dispar.

Cum sa fii empatic cu celalalt , cand tu nu intelegi cum poate gandi partenerul tau asa ? Nu te poti conecta cu experienta lui deoarece  tu gandesti alfel. Comunicarea nu e de ajuns. In consecinta poti sa fii mama comunicatorilor, poti sa ai abilitati verbale si degeaba , relatia sa fie dezastruoasa.

In ceea ce priveste efortul, acesta nu e compatibil cu dragostea si cu fericirea. Nu poti sa depui efort si sa dai pe dinafara de fericire. Normal, ca e nevoie de efort , numai ca acesta nu e perceput ca efort , ci mai degraba ca o joaca.

Si acum cate ceva despre nepretuita compatibilitate.

Daca el e ciocarlie( se  trezeste la 6) si ea la 9-10 ,

Daca el ia micul dejun si ea nu mananci dimineata,

Daca ei ii place curatenia , iar el face dezastru in 5 minute,

Daca ei imi place mobila noua si lui cea traditionala,  inseamna ca la dimensiunea practica a

compatibilitatii nu o duc prea bine.

Nu sunt fleacuri , cum ar putea crede multi, deoarece ele fac parte din viata de zi cu zi fiind numeroase si frecvente. Cu cat “modus vivendi” al partenerilor este mai apropiat, cu atat relatia merge mai bine. Daca diferentele sunt mari, apar nesfarsitele certuri , reprosuri: “Esti un dezordonat. Nu respecti ceea ce fac eu”.

Tendinta multora e aceea de a se amagi cu ideea ca lucrurile se vor ameliora in timp. Fals    .    Deoarece apar alte probleme asupra carora partenerii nu sunt de acord( exemplu: cum sa cresti copii, cum sa-i educi), discutiile nu au cum sa dispara.

Bine, bine, iti poti spune tu , daca nu se imbunatatesc , atunci oamenii se schimba si devin asemanatori. Fals din nou. De ce ? Pentru ca oamenii nu se schimba semnificativ pe durata vietii. Pot sa-si infranga frica si inhibitiile si sa devina mai increzatori, isi pot descoperi si dezvolta talente, dar nu se schimba in alte persoane, ci devin complet ei insisi.Se  schimba pe ici pe colo, dar caracterul ramane acelasi.

 

Daca vrei sa afli cat de compatibil esti cu partenera/ul tau in privinta dimensiunii practice

observa urmatoarele  5 aspecte:

  1. A face bani
  2. A cheltui banii facuti
  3. Treburi casnice
  4. Timpul liber
  5. Relatia cu familiile

 

 

  1. Banii sunt principalul subiect de cearta intr-o relatie, si cand lipsesc cu desavarsire   si cand sunt din abundenta . A te intelege cu  cel de langa tine pe tema banilor  nu e o chestiune de cantitate ( multi sau putini), ci , ai ghicit, de  compatibilitate.

Daca aveti aceleasi prioritati in a cheltui , stiluri asemanatoare  de a cheltui, moduri de a economisi, e liniste si pace , insa daca nu exista aceste similaritati fiecare se inarmeaza caci incepe “razboiul”( si razboiul e nesfarsit!).

Sa luam urmatorul exemplu:

El are o pasiune pentru ceasuri. Incepe cu un Rolex de 6000$. Ea ( in sinea ei) :”Fie”. Apoi vine un Baume&Mercier  de 20.000$, ea (inghite in sec si cu greu  zice “Fie”), dar el nu se opreste (pasiunea bat-o vina) si pulseaza cu un Patek Philippe de 30.000$.  Ea nu intelege aceasta pasiune a lui si rabufneste” Esti nebun? 20.000$ pe un simplu  ceas?” Si pentru ca nu intelege , nu are cum sa- l respecte pentru ceea ce face. Si uite asa s-a dus pe apa Dambovitei “ mutual  affirmation “, adicatelea pe romaneste , ca tot vorbiram de Dambovita , afirmarea mutuala.

2. Treburi casnice

“Esti un dezordonat!”. De cate ori nu ai auzit aceasta fraza ( daca esti barbat) / de cate ori nu ai spus aceasta fraza ( daca esti femeie). De nenumarate ori ( desigur exista si barbati ordonati si femei dezordonate). Si nu ar fi mare lucru daca discutia s-ar opri aici .Tie iti place asa cum esti, asa ca de ce sa depui efort sa faci sa te schimbi macar un pic?Ar fi nenatural. “Daca ma place , sa ma placa asa cum sunt” – o replica uzitata de ambele sexe. De acord. Insa daca esti dezordonat cauta o partenera la fel sau obisnuieste-te cu astfel de discutii, pentru ca vei avea parte de nenumarate.

Iar pentru cei care sunt la polul opus ( obsedati de curatenie, de la dunga de la camasa pana la urma de pe oglinda de la baie) aceeasi regula: “Casatoreste-te cu o persoana la fel de ordonata  ca tine , adica un “neat freak” sau obisnuieste-te cu ideea ca tu vei fi cea /cel care va face munca in plus pentru a mentine curatenie in casa.

3. Si dupa atata vorbarie  ( poncife domn’le, femeia sa faca curat, ca d’aia e femeie!) despre curatenie, ar merge putina relaxare, la Monte Carlo desigur ( dar in Vama ce are, vorba cantecului “ La Vama Veche am plecat ca sa imi gasesc pereche”). Greu si cu timpul asta liber, greu sa il umplii  si mai ales cu ce il umplii e problema ca ea vrea soare si mare , iar el vrea munte si aer proaspat(nu mai bine il lasi gol si nu-ti mai bati capul cu el?). Insa, si mai bine ar fi , zice Hamburg , zic si eu ( suntem deci compatibili , nu?) sa observi  de la inceput: ii place marea ca si tie, hop pe el , e bun de insurat , este introvert la fel ca tine, norocul tau introverto!

4.Capitolul familie. Complicat. “ Ma place sau nu ma place soacra. Ma place sau nu ma place socrul”. Ca sa o luam pe scurtatura si sa nu mai complicam lucrurile, sunt ele déjà complicate, e de preferat  ca cei doi parteneri sa provina din familii asemanatoare . Asfel se reduc posibilele conflicte legate  de acest aspect.

 

Ala bala portocala

Vine si sexuala.

La dimensiunea sexuala ma refeream. Se poate relatie fara sex? Nu prea , caci scartie ( nu patul!relatia/ casnicia, caci despre ea scriu  o mie de cuvinte). In plus  stim noi ce vor genele!

Si cum te-ai obisnuit déjà ( daca nu , fa-o repede) si aceasta dimensiune se imparte in 3 : confortul in ceea ce priveste sexualitatea, interesul fata de sex si stilul sexual.

Daca esti precum o eleva de-a mea care isi pune mainile la ureche cand aude cuvantul sex si intalnesti un tip care consuma pe banda rulanta  reviste , filme si nu se sfieste sa vorbeasca pe fata despre tot ce tine de sex, ai face bine sa stai departe, ia-o la sanatoasa si nu te uita inapoi.

In privinta interesului pentru sex o sa recurg la o povestioara pentru a exemplifica la ce se refera autorul: “ El si ea in pat. Se trezesc . El cu chef( in nici un caz de jucat table). Si cheful cerand sa fie “exprimat”, il face pe el sa “il exprime”. Pana aici toate bune si frumoase, pana cand ea rosteste urmatoarea fraza : “ Auzi draga , trebuie sa o ducem pe mama la cimitir ca sa faca curat( voi la ce va gandeati?). Si atunci “ cheful moare”  ( Aleluia, aleluia, aleluiaaaaaaa!).

Si daca tot am inceput sa povestesc , iata inca una, de data aceasta referitoare la stilul sexual.

“Discutie intre fete: “Cand ma gandeam ca nu mai scap de pozitia misionarului iata ca intr-o seara sotul ma surprinde cand vine acasa cu un tub de frisca. In capul meu déjà se auzea “Ura!”. Asa ca, iute in baie sa ma spilcuiesc, deh nu mereu prind eu ocazii d’astea. Ma bag in pat aranjata, parfumata si astept marele eveniment( ce calatorie in spatiu , ce mari descoperiri, mizilicuri pe langa ce ma astepta pe mine. Si astept cu nerabdare si aici se termina…astept degeaba.Vine el, se baga in pat si da drumul la televizor. Ea, dezamagita , intreaba totusi:”Auzi honey, pentru ce ai cumparat tubul acela de frisca?, el raspunde: Ca sa imi pun in cafea, maine dimineata ,honey. The end”.

Mai sa fie , mai sa  fie

Ce sa fie , ce sa fie?

Prietenie.

Exact. A treia dimensiune a compatibilitatii se refera la prietenie. La ce serveste prietenia asta                                                                                    te poti intreba, iar Hamburg iti raspunde:

  1. Te ajuta sa ai o relatie / casatorie cu partenerul in care sa te simti intim legat la nivel emotional.
  2. Ai cu cine vorbi si ce vorbi cu partenerul/partenera ( te simti in siguranta si iti este confortabil sa vorbesti despre orice: despre dorinte, vise, frustrari, dezamagiri, convingeri.
  3. Aveti  opinii similare  despre lucrurile importante din viata, valorile si aspiratiile voastre au aceeasi directie.

Cam asa arata “harta drumului” unui cuplu descrisa de Sam Hamburg . O autostrada cu trei artere:  dimensiune practica, dimensiune sexuala si cea a prieteniei. Nu exista mai multe drumuri  care sa  asigure fericirea si rezistenta in timp a unui cuplu , toate  pleaca de pe acelasi drum: COMPATIBILITATEA.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Construit de Sorin