Arhive pentru septembrie 8th, 2012

Cu mare greutate am reusit sa fac rost de doua vaci si de 1 milion de euro. Recunosc, am fost ajutat de o asistenta intreprinzatoare (de vaci m-am ocupat mai mult eu). Si am achizitionat si trei usi. Cu o asemenea logistica impresionanta imi este acum usor sa te provoc:

In spatele fiecarei usi (U1, U2, U3) am plasat cate o vaca respectiv milionul. De exemplu, in spatele lui U1 poate fi o vaca sau un milion de euro. La fel in spatele lui U2. Idem U3. Tu nu cunosti aceasta distributie. In cazul in care ti-ar prinde bine un milion de euro (sa-ti achiti imprumutul la banca a carei „mama” priveste negresit catre Grecia sau sa le asiguri copiilor studii de foarte buna calitate in UK sau US) iti ofer sansa de a-l castiga. E suficient sa alegi o usa. Eu o deschid si, daca in spatele ei se afla banii, ai tai sunt!

Fair enough? Acum alege o usa! Dupa ce ai ales-o, inainte de a o deschide, eu deschid o alta. In spatele usii deschise, deliberat, de mine, se afla o vaca. Generos, cum ma stii, iti ofer ocazia de a-ti schimba alegerea (adica sa alegi cealalta usa : de exemplu, daca ai ales U1, eu deschid U2, unde se afla o vaca iar tu poti fie sa ramai cu U1 fie sa-ti schimbi optiunea pentru U3). Intrebarea este urmatoarea:

Ce este mai avantajos, sa-ti pastrezi optiunea sau sa o schimbi?

In traducere matematica: daca iti schimbi optiunea (alegi cealalta usa) probabilitatea de a castiga milionul creste, scade sau ramane neschimbata?

Evident ca poti gasi raspunsul pe Google (problema este celebra) insa inainte de a te uita „la sfarsitul cartii” merita sa-ti folosesti un pic neuronii din cortexul prefrontal. Ceea ce iti pot spune, cu titlu de amuzament, este ca Marilyn vos Savant (femeia aceea cu IQ urias, despre care am scris acum doi ani- dar a sters daimonul articolul) dupa ce a publicat intr-o revista de mare circulatie raspunsul ei a primit aproximativ 10.000 de scrisori (in 1990 nu exista e-mail). In 92% dintre acestea corespondentii erau de parere ca a gresit. Aproape 1.000 de scrisori proveneau de la persoane extrem de bine educate (PhD). Multi erau profesori de matematica. Inclusiv Paul Erdos, unul din cei mai mari matematicieni din secolul xx i-a scris: „Este imposibil”.

Nu-ti spun (azi) raspunsul lui Marilyn. Nu vreau sa-ti stric surpriza. Insa controversa pe care am tinut neaparat sa o povestesc mi se pare instructiva. Ea arata cat de putin suntem pregatiti pentru a intelege probabilitatile. Dar putem invata. Eu asta fac. Poate si tu (nu uita de mamografie si interpretarea ei!).

Bun. Ce faci, ramai la prima optiune sau o schimbi? Nici o vaca nu e chiar de colo, pe criza asta. Insa pentru un milion de dolari, merita sa calculezi cu atentie. Probabilitati.

Ps Cred ca trisezi daca citesti raspunsul pe Google dar sunt de acord sa apelezi la prietenul acela care a terminat Automatica. Sau Electronica. Sau isi da un doctorat in economie.

Domnul Dorin Agapie, interesat de starile alterate de constiinta dar recalcitrant la cocaina si LSD, a ajuns, cum era si normal, la furnicile rosii. Iata dovada incriminatoare, mai jos:

„Get High Now – without drugs” by James Nestor, 2009, Chronicle Books.

Am fost (încă sunt) fascinat de mult timp de substanțele care-ți pot modifica starea de conștiință. Consider că orice psiholog (în special psihoterapeut) care-și respectă meseria și potențialii clienți ar trebui să cunoască (măcar) „basic-ul” drogurilor. Să nu crezi că marijuana este altceva decât cannabis, că DMT-ul este o firmă de haine, că LSD-ul se injectează sau că din ciuperci mexicane (cu psylocybin) poți face o mâncărică gustoasă. Extrapolând aceeași modificare a conștiinței, sau mai exact a percepției, cartea oferă o serie de metode (fără utilizare de substanțe în mare parte*) prin intermediul cărora percepția asupra realitatății se modifică.

*unele metode au la bază utilizarea de plante care se află la îndemână prin bucătăriile noastre sub formă de condimente și substanțe (plante, miere – google ”mad honey”, fructe, organe de animale ș.a.) greu accesibile nouă, deoarece se pot găsi doar pe alte continente.

Împreună cu cartea „vine” și site-ul cu același nume unde sunt redate două categorii de „high-uri”, respectiv audio highs și visual highs. Tot pe site sunt oferite gratis (la meniul „Look”) 32 din cele 276 pagini ale cărții.

O parte din metode te vor amuza (high prin fumatul de furnici roși), altele te vor înspăimânta (high prin deprivarea de somn) sau uimi (băutura umm nyolokh făcută din ficatul și măduva osoasă de la girafe). Majoritatea metodelor din carte au în schimb ca ingredient principal concentrarea atenției (eu aș spuse că pentru unele îți trebuie și o doză de autosugestie) și tehnici diferite de respirație. Derivate din meditație sau chiar tehnici meditative explicate sub forma unor pași/etape de realizare, metodele din carte cred că au potențial pentru „transformarea” cititorului. Eu am citit cartea, însă nu am reușit să practic (momentan) din motive obiective nicio metodă descrisă de J. Nelson în cartea sa. Așa că pot doar să-ți sugerez, dacă cumva te tentează, să o citești și să însemnezi metodele care ți s-au părut cele mai atractive și la final să le pui în practică. Iar dacă vrei să-ți schimbi visele, sau mai degrabă să le controlezi, sau și mai bine spus, să le percepi (oarecum) lucid și să fii conștient că visezi în momentele REM ale somnului tău, autorul a pregătit și astfel de metode de realizat înainte de a te băga în pat.

Sunt 175 metode în total dintre care sigur unele ți se vor părea interesante de realizat, sau din care (măcar) vei învăța ceva lucruri noi despre cum își petreceau timpul liber predecesorii noștrii.

Reiau un articol publicat la inceputul anului, pe un alt site, deoarece nu mi-am schimbat opinia intre timp.

Te-ar interesa un articol despre probabilitati? Mi se pare ca a trecut asa de mult timp de la ultimul, pare chiar a fi fost intr-o viata anterioara (cand eram un yoghin indian, inconjurat de vaci sacre, vai, dar ce spun eu aici, ce retea cognitiva tocmai se activa, gata, azi fara legi statistice si incercari de a intelege hazardul!).

Mai bine cate ceva despre dragoste! (muuuult mai interesant, stiu) Iata ce cred eu, astazi, despre dragoste (credeam si ieri, dar nu am spus).

Cred ca dragostea care nu este oferita liber nu este cu adevarat dragoste.

Eu ma simt iubit atunci cand un Altul (in sens existentialist) alege sa ma iubeasca. Daca ma iubeste pentru ca i se cere asta, pentru ca e obligat, santajat, manipulat, amenintat, mituit, cumparat, recompensat, sfatuit, convins, influentat etc.,ei bine, eu, nerecunoscatorul, nu ma simt iubit. Poti sa ma pici cu ceara, sa ma hipnotizezi,sa-mi tii o predica, sa-mi dai medicamente (homeopate, de preferinta), sa-mi demonstrezi matematic, sa ma implori, sa ma compatimesti s.a.m.d,, imi poti face orice, zic, daca dragostea Ei/Lui nu este oferita liber nu ma simt iubit.

Poate iti par banalitati aceste lucruri (de fapt exact asa imi par si mie a fi). Cu toate acestea, daca ideea de sus este atat de simpla, atat de comuna, atat de usor de articulat chiar si de un copil:

De ce insistam ca cineva sa ne iubeasca?

Pe de alta parte, gandul acesta cu dragostea oferita liber, in mintea mea, se continua cu un altul. Nu imediat, ci sunt cativa pasi suplimentari. Trec acum peste ei, deoarece ma grabesc. Punctez doar finalul rationamentului (gresit, evident, tocmai de aceea evit sa-l fac public). Dragostea autentica solicita o anumita pozitie fata de casatorie. Ghici care?

P.S. Poate intuiesti/deduci si pasii intermediari.

BRCA2. Ai auzit de ea? E naspa rau! (limbaj de Piata Universitatii, versiunea „veniti cu noi in duba jandarmeriei”) Daca ai bani si un dram de curiozitate, iti poti face un test genetic (o sa ne obisnuim cu ele, in viitor) astfel incat sa afli ce mai face BRCA2 (gena ta). Ar fi de dorit sa fie „cuminte”, adica sa nu ai o varianta a ei (o mutatie). In cazul in care testul depisteaza mutatia, medicul iti va spune ceva de genul urmator:

„Riscul de cancer la san, pentru tine, purtator (inocent, in opinia mea, vinovat, conform  oribilei teorii Karmice) al genei BRCA2, de pe cromozomul 13 (pozitia 13q12.3, daca vrei toate amanuntele), este de 50-85%”.

Ce inseamna asta?

Ah, si inca ceva: aceeasi mutatie reprezinta un risc de 25% de cancer ovarian. A naibii genetica asta, nu-i asa? Poate ca „da”, te aud ca prin vis, insa cum se interpreteaza procentele? Este posibil sa ai gena (mutatia) si sa nu faci cancer niciodata?

Construit de Sorin