Arhive pentru august 20th, 2012


3. The Mathematics of Marriage, John Gottman, 2005, MIT Press. Nici eu nu am crezut ca este posibil sa folosesti modele dinamice nonlineare pentru a descrie un fenomen psihologic, inter-relational, pana sa tin in mana aceasta carte.

Daca treci peste ecuatii si grafice, dar ai incredere ca sunt corecte, iti poti face o imagine despre cum a ajuns Gottman sa prezica divortul, cu o acuratete de 93%. Nerecomandata tinerilor casatoriti.


2. Will Our Love Last?, Sam Hamburg, 2001, Simon & Schuster. Un psiholog clinician indrazneste sa nu acorde la fel de multa importanta „comunicarii” si „negocierii” in cuplu, asa cum procedeaza majoritatea terapeutilor de cuplu. Nu in sensul ca nu ar conta, deoarece conteaza, ci pentru ca altceva atarna mult, mult mai greu.

Intuiesti despre ce e vorba, nu? Ti se intampla si tie sa vrei ca, la sfarsit de saptamana, sa pleci din oras, anywhere, iar partenerul sau partenera ta, in mod sistematic, sa-ti propuna un week-end linistit in casa?


2. Brain Lock, Jeffrey Schwartz, 1996, Harper Perennial. Specialistii in psihologie clinica stiu cat de rezistenta (este una din putinele boli care nu raspunde nici macar la placebo)  la tratament este tulburarea obsesiv-compulsiva (cunosti si tu pe cineva „obsedat” de curatenie?). Poate ca ar merita sa stie si de felul in care un psihiatru de la UCLA School of Medicine a gasit ac de cojocul ei, infiintand primul OCD behavior therapy group din Statele Unite. Da, folosind inclusiv tehnicile ultramoderne de scanare a creierului, asteptate si in Romania in urmatoarea suta de ani.


3. Get High Now, James Nestor, 2009, Chronicle Books, San Francisco. 175 de tehnici, metode si actiuni de modificare a perceptiei. Mult mai bine decat cu ecstasy sau cocaina. In cazul in care alegi „furca Diavolului” (o combinatie de aspecte 3D si 2D), nu incerca sa o folosesti in pauza de pranz, la cantina, deoarece risti sa ramai nemancat(a).

Dupa doua recenzii consacrate gandirii stiintifice, pentru restaurarea echilibrului universal, si fara nicio legatura cu the gambler’s fallacy, era momentul pentru ceva mai cald. Foarte cald. Corina Ionescu ne povesteste cum a ratat Freud o cariera in inginerie (hidraulica). Si nu doar atat:

 

“Anger – the misunderstood emotion”.

Mi-a fost greu sa incept recenzia inca de la titlu. Nu ma puteam hotara cum sa traduc “anger” in limba romana. Dupa ce am citit cartea, cuvantul parea atat de cuprinzator ca nimic nu-l mai descria complet (mentionez ca aceasta carte este sursa mea primara de formare a unei opinii despre subiect). Iritare, manie, furie, ura, violenta, resentiment cronic – Carol Tavris ma indemna sa fac o distinctie clara intre aceste concepte si sa fiu atenta pana si la subtilitatile lingvistice ale cuvantului, cei mai multi dintre noi folosind „manie” (caci la „manie” m-am oprit) pentru a descrie orice: suntem maniosi ca s-a rupt un siret la pantof, maniosi pe parintii nostri morti de 20 de ani, maniosi cand simtim nedreptatea, maniosi pe viata, maniosi ca am fost concediati, maniosi ca ni s-a ars mancarea.  Exprimari de acest gen dau emotiei caracterul concret, material si de aici porneste totul pentru ca „ceea ce vom face in privinta maniei depinde de felul cum gandim si vorbim despre ea”.

Daca esti mai iute la manie, ca mine, si te-ai entuziasmat ca citind cartea acesta vei descoperi vreun remediu instant pentru „problema” ta, lasa-ti sperantele la usa. Carol face de fapt o analiza complexa pentru a testa validitatea unor idei si mituri contemporane care circula in stiintele sociale si biologie (inclusiv psihologie, sociologie, antropologie si fiziologie) cu privire la manie, cum ar fi: energia emotionala este o cantitate fixa care poate fi indiguita, sau care poate inunda sistemul; mania si agresivitatea sunt indisolubil si biologic conectate; mania este sentimentul, iar agresivitatea este expresia exterioara, dar amandoua sunt fatete ale instinctului agresiv; mania este un raspuns instinctiv la amenintarea si frustrare scopurilor si dorintelor tale; daca exprimarea exterioara a maniei este blocata, mania se intoarce inauntru unde o simti ca depresie, vinovatie, rusine, anxietate, sau letargie.

Desi marturiseste inca de la inceput ca perspectiva sociala este preferata ei, despre care crede ca explica cel mai bine varietatea si persistenta acestei emotii, Carol porneste de la Darwin. In incercarea de a demonstra ca originea tuturor emotiilor umane se gaseste in speciile inferioare, Darwin (un etolog de geniu dar un psiholog slabut, cum il descrie ea) a ajuns la concluzii ca: furia, mania si indignarea difera doar în grad; mania, la fel ca furia, este doar un raspuns la amenintare si pericol; mania, fel ca furia, presupune un raspuns instinctiv agresiv. Dar mania umana nu este un reflex biologic la fel ca stranutul. Incercand sa explice similaritatea captivanta intre emotiile animale si umane, el  inchide ochii la diferente. In cazul maniei, diferentele sunt esentiale tocmai pentru ca mania fiind dusmanul ratiunii, ea implica prezenta ratiunii. Mania presupune de obicei o judecata conștienta a faptului ca o nedreptate, insulta, sau imbecilitate a fost savarsita (Seneca). Numai oamenii pot judeca actiunile de intentia lor, justificare si neglijenta (James Avril).

Teoriile lui Freud s-au infiltrat de asemenea in imaginatia populara prin scrierile si practica psihoanalistilor, iar ceea ce initial se doarea a fi doar metafore pentru a descrie concepte temporare pana se vor descoperi mecanismele psihologice concrete, mai tarziu au capatat o viata proprie, prin urmasii lui Freud, dand nastere la teorii discreditate stiintific in zile noastre: modelul hidraulic (dupa principiul conservarii energiei, libidoul era o cantitate finita de energie care daca este blocata undeva trebuie sa fie eliberata pe alta cale), descarcarea catartica (manifestarea agresiva a emotiilor descarca rezervorul nostru emotional), reprimare, sublimare, vinovatie (termeni al caror inteles a fost extins si deraiat de la intelesul initial dat de Freud).

Unii din descendentii lui Freud sau Darwin si-au format scoli de tratament bazate pe principiul ca furia nu trebuie reprimata, ca este nesanatos sa pui capac pe o oala in clocot, si propun sa lasi aburul sa iasa, evitand astfel pe termen lung efecte ca hipertensiune arteriala, boala, anxietate, alcoolism, depresie, probleme sexuale.

Carol e de parere ca abordarile populare, care incearca sa convinga oamenii ca furia este inradacinata in ei, sunt notiunii periculoase pentru sanatatea individului si comunitatii in general. Asemenea opinii duc la descarcari si agitatie, dar rareori recunosc sau rezolva circumstantele care ii fac pe oameni maniosi din start. Mania este mai mult un mecanism politic decat biologic. Decizia de a manifesta mania este in final un mesaj categoric: Fii atent la mine! Nu-mi place ce faci! Vreau sa fiu tratat cu demnitate! Da-te din calea mea! Pericol! Fa-mi dreptate!

Preferata mea este abordarea in contextul cultural al maniei. In principiu mania nu este încurajata în nicio societate într-un mod nediscriminatoriu si este permisa în fiecare societate, în conditii specificate. Am aflat despre cum o poveste amuzanta cu o sotie tanara care ajunge sa faca sex cu strainul invitat la cina poate avea rezultate diferite in functie de zona geografica in care te-ai nascut. Daca in Romania in primul rand nu ai invita niciodata un strain la cina, un membru din tribul Toda, din sudul Indiei, nu numai ca nu ar gasi incidentul motiv de manie, dar nici n-ar clipi la o astfel de poveste. Oamenii devin maniosi peste tot in lume, dar devin maniosi doar servind regulile proprii lor culturi, iar prezenta maniei indica faptul ca aceste reguli au fost incalcate.

Mai apoi Carol duce mania in laborator, incercand sa-i studieze anatomia, dar impresia mea a fost ca ea nu prea se lasa studiata. Incercarea de a obtine o emotie pura intr-un mediu controlat si de a studia reactiile corpului in prezenta emotie s-au dovedit neproductive. Explicatia este ca oamenii experimenteaza de cele mai multe ori amalgamuri de emotii si nu poti masura ponderea uneia sau alteia in mod relevant.

Ce s-a studiat totusi cu succes este faptul ca reactia agresiva la manie este un comportament invatat, nu un raspuns instinctiv agresiv, iar intre sexe nu exista nici o diferenta in acesta privinta. Desi in cultura noastra asteptarile sociale cer unui barbat se manifeste agresiv cand este manios, fiind chiar considerata o dovada a masculinitatii, iar unei femei i se cere sa isi reprime agresivitatea, sa planga, sa fie prietenoasa, sa incerce sa-l calmeze pe cel manios (iar daca are scapari poate primi porecle ca „menstruata”), studiile arata ca aceste reactii sunt invatate si pot fi inversate in anumite conditii.

De asemenea, daca ti se pare intuitiv ca sa asculti o persoana manioasa cum isi descarca naduful avand la dispozitie umarul tau intelegator, afla ca nu-i o idee buna. Sa lasi aburul sa iasa are numai efecte nedorite: deterioararea comunicarii cu tinta maniei tale; sentimentul de distantare de tinta maniei tale; tensiune arteriala marita, excitatie fiziologica; stima de sine scazuta; inrautatirea problemei; reiterarea emotiei; devii o persoana ostila; faci tinta maniei tale manioasa pe tine la randul ei.

Un exemplu minunat este cel al cuplurilor care divorteaza si dupa 15 ani de zile sunt exact la fel de furiosi unul pe celalalt ca in timpul divortului. De obicei oamenii acestia si-au petrecut acest timp dracarindu-l pe fostul sau pe fosta cu rudele, prietenii, terapeutul, sau orice persoana a fost dispusa sa le asculte povestea. Efectele asupra copiilor evident ca sunt devastatoare, de aceea este moral si obligatoriu sa incerci sa-ti rezolvi mania la adresa fostului si sa nu le ceri copiilor sa ia partea cuiva sau sa spioneze parintele opus (apropo matusica Ana, faptul ca ai pus-o pe aia mica sa-i otraveasca florile ex-ului in timpul divortului chiar a fost de porc).

In final, Carol ofera si solutii practice si strategii de a trai cu furia si a trece mai departe: cum sa comunici cu o „persoana dificila”, un copil agresiv, sa-ti rezolvi mania si ambivalenta in urma divortului, etc.

Prin urmare mania este un mecanism de consolidare de sine, care nu are rezultate sanatoase în sine. Este un proces normal, fiziologic, care poate fi redus prin interpretarile noastre despre lume si de evenimentele care se intampla la noi. N-ar trebui sa suferim nedreptatea în tacere de teama pierderii controlului. Chiar daca noi nu suntemi în masura sa controlam raspunsul la reflexul fight-or-flight, putem controla totusi ceea ce putem facem în privința asta – sa o exprimam, sa o negam, sa o sfidam, sa o transformam, sa o folosim.

 

Construit de Sorin