Arhive pentru iunie, 2012

Nicole avea 9 ani atunci cand a intrat in cabinetul doctorului Robert Marion. Era o fetita normala cu o exceptie: o data sau de doua ori pe an avea atacuri neurologice stranii (nu putea sa doarma, era dezorientata, stalcea cuvintele). Fusese spitalizata deja de 3 ori, i se facusera toate testele de sange posibile, nu scapase nici de „CT scan” si, fireste, intrase in cabinetele multor medici. Nimeni nu stia sa explice „crizele”. Poate ca Nicole se obisnuise, dupa atatea esecuri de diagnostic, cu ideea ca pur si simplu se intampla ceva ciudat cu ea, o data pe an (sau de doua ori) si nu e nimic de facut. O incercare in plus nu avea cum sa dauneze.

Insa doctorul Marion a diagnosticat-o corect in doar cateva secunde. Dupa ce 12 medici se straduisera in zadar, cu toate analizele in fata? Exact! Trebuie sa fie un super-doctor, nu-i asa? O astfel de eficienta nu este normala in asemenea cazuri (poate si-a facut studiile pe o alta planeta, mai avansata-apropo, ce crezi, pe parcursul vietii tale o civilizatie mai evoluata decat a noastra va avea suficient curaj pentru a ne contacta?).

De fapt, doctorul Marion nu este cu nimic superior altor colegi, cum singur recunoaste asta, in interviul din Discover (august 1995). Avem de-a face cu un caz banal de euristica a disponibilitatii: Marion tocmai terminase de scris o carte despre bolile genetice ale unor figuri istorice si, printre acestea, se numara si boala regelui George al treilea al Marii Britanii. Doctorul si-a amintit simptomele si a observat ca sunt perfect coincidente cu cele ale lui Nicole. Asa ca i-a spus copilei ca sufera de AIP (acute intermitent porphyria) si ca nu are de ce sa se teama deoarece boala poate fi controlata prin dieta si prin evitarea anumitor medicamente (care declansau crizele).

Daca stii pe cineva care se confrunta cu simptome pe care niciun doctor nu reuseste sa le inscrie intr-o conditie patologica specifica il poti incuraja povestindu-i despre studiile lui Kahneman. Glumesc! Vreau doar sa spun ca exista sansa, la un moment dat, sa dea peste un doctor care a citit, exact cu o seara inainte, despre boala lui foarte rara (si nu ma refer aici la dr. House, indragitul anti-erou de la inexistentul spital din Princeton).

Pe de alta parte, euristica disponibilitatii ii poate induce in eroare pe medici (si pe psihologii clinicieni). Probabil pentru ca pe lumea aceasta nu poate exista un pranz gratis.

O  neostenita prietena a blogului (Irina), riscandu-si viata, mi-a trimis o poezie. Nu m-as fi obosit sa o citesc insa a fost insotita de un promo seducator („e despre dragoste si probabilitati”). Oh, voi arcuri cu sageti otravite orientate spre modalitati sublim-inutile de a folosi glucoza din corp, la loc comanda! Si am citit-o. Si am gasit-o minunata, motiv pentru care ii fac publicitate („il advertizez”) autorului, un anume Iv cel naiv (acesta e chiar numele blogului), publicat de editura Vellant.

„tu ai doi ochi
eu am doi ochi
împreună avem patru ochi;
introducem cei patru ochi
în urna relaţiei noastre,
amestecăm bine
apoi, fără să ne uităm,
ha, ha, ce glumă bună –
oricum n-ai ochi când iubeşti,
extragem fiecare doi ochi.
Probabilitatea de a căpăta înapoi
fiecare, cele doua puncte de vedere iniţiale
este de douăzecişicinci la sută;
rezultă că este şaptezecişicinci la sută probabil
ca după iubirea noastră
să nu mai vedem lucrurile la fel;
ceea ce era de demonstrat”

Am in fata o moneda de 50 de bani si doua hartii de 500 de euro (onorariul achitat de un client pe care l-am ajutat sa-si diminueze adictia pentru jocurile de noroc – nu l-am vindecat, psihoterapia nu vindeca pe nimeni, cu exceptia cazurilor care oricum s-ar fi vindecat). Am aruncat mondeda de cinci ori si am obtinut in mod repetat „stema” (partea aceea a monedei pe care se afla o stema, deasupra ei scrie „Romania” si dedesubt „2009”). Important de precizat: it’s a fair coin.

Am nevoie sa primesc un sfat de la tine: vreau sa pariez cei 1.000 de euro castigati cu sudoarea cortexului prefrontal si nu stiu daca sa aleg stema (S) sau banul (B). Pana in acest moment, cum iti spuneam, succesiunea rezultatelor a fost:

S, S, S, S, S,…

Nu stiu care va fi rezultatul celei de-a sasea aruncari si m-ar ajuta o intelegere profesionista a probabilitatilor (sau a intentiilor lui Dumnezeu, versiunea Fourier). Tu ce spui? Ce este mai probabil sa cada, stema sau banul? Oricum, pentru tine e usor, tu nu ai de pierdut 1.000 de euro (salariul meu pe cinci luni, daca as fi ramas profesor la Universitate – am o reala admiratie pentru colegii mei, in special cei tineri).

Sa revenim: banul sau stema? Vrei sa scrii pe un biletel si sa-l citesti (poi)maine, cand voi reveni cu un alt articol? In cazul in care ti se pare un exercitiu inutil (scolaresc, fara legatura cu viata reala), indraznesc sa-ti reamintesc, umil, urmatorul lucru: tu, in viata de zi cu zi, iei numeroase decizii bazandu-te pe estimarea probabilitatilor. Inclusiv decizii majore („Ce este mai probabil, daca ma casatoresc cu acest barbat, sa fiu sau sa nu fiu fericita cu el?” sau „Daca imi inscriu copilul la aceasta gradinita particulara, ce este mai probabil, sa plang dupa bani sau sa fiu multumita?”).

Traim inconjurati de incertitudine si ne-ar prinde bine o intelegere corecta a legilor probabilitatii si a unei doze inofensive de statistica. Insa aceasta cunoastere, din cate am putut remarca, incepand cu mine, este aproape inexistenta. De aceea am, acum, si aceasta dilema: banul sau stema dupa ce a cazut, de 5 ori consecutiv, stema?

Daca vrei sa fii mai credibil(a) imi poti scrie chiar un mail. Promit 10% din castig, astfel incat sa poti darui, de Sarbatori, un tratat despre hazard, sanse si probabilitati intr-un Univers coordonat cu intelepciune de managerii lui Mos Craciun.


5. Willpower. Rediscovering the Greatest Human Strength, Roy Baumeister si John Tierney, 2011, The Penguin Press. Pentru psihologia sociala Baumeister este un fel de…, cum sa zic, dar ce sa mai zic, stii si tu cine este, doar ai invatat la facultate (hi hi!). A scris  mai mult de 20 de carti si aceasta, ultima, pleaca de la un experiment extrem de citat (si, ulterior, reprodus), prin care demonstreaza ca aotocontrolul este asemenea unui muschi si poate fi antrenat.

Daca cineva ti-a spus ca „nu ai vointa” poti sta linistit(a), ai! Doar ca, probabil, nu te-a invatat nimeni sa o antrenezi. Iar cand vei face asta, daca o vei face vreodata, vei intelege de ce autocontrolul este cel mai bun predictor al succesului in viata, separat de IQ.

John Tierney este science writer (pentru New York Times) si ipoteza mea este ca el a scris, de fapt, aceasta carte, fiind indrumat si supervizat de Baumeister, „maestrul” fiind ocupat cu conferintele, studiile experimentale, aplicatiile pentru granturi si orele de la Florida State University. Cand esti „ISI highly cited researcher” e greu de crezut ca nu poti gasi pe cineva care sa scrie in locul tau.

Acum aproximativ doua luni am initiat o noua categorie, „Biblioteca Scolii” si, o data cu ea, si un rol nou pentru mine: acela de bibliotecar. Sunt incantat sa constat dorinta de cunoastere a catorva tineri si tinere care m-au epuizat cu cererile lor. Prin urmare, voi lua o vacanta timp de doua saptamani, incepand cu 15 iunie (da, asta e echivalent cu a spune ca in acea perioada nu vor exista imprumuturi).

Faptul ca Seligman, Stanovich, Carol Tavris, Susan Cain, Buss, Thagard, Susan Blackmore, Gottman, Kenrick, chiar si Robert Plomin (care nu e usor de citit!) au ajuns pe mainile dar mai ales inauntrul mintilor dornice de a depasi limitele stabilite de facultate mi se pare imbucurator.

Oh, si acesta e doar inceputul! Urmeaza o vara fierbinte. Doritori sa fie pentru ca, altfel, material de lupta cu ignoranta si pseudo-cunoasterea exista din plin, gratie unor minti pentru care am nu doar un mare respect, ci si un fel de dragoste nazdravana!

Construit de Sorin