Arhive pentru iunie, 2012

Incepand cu 2 iulie biblioteca se redeschide. Aceasta nu este neaparat o veste buna! Dupa „perioada paradisiaca”, in care doritorii au putut imprumuta orice carte, fara nicio obligatie din partea lor, urmeaza alungarea din Paradis, anume aparitia unor exigente.

Mai exact, oricine doreste sa imprumute o carte se obliga sa scrie o recenzie a ei, de cel putin 1.000 de cuvinte (pe care o voi publica pe sit, la aceasta rubrica). Astept cu mult interes mostre de gandire personala, laudative sau critice (sau ambele), la adresa unor autori inca netradusi in limba romana dar care pot intra, macar in acest fel, in circuitul nostru cultural.


6. The 7 Laws of Magical Thinking.How Irrational Beliefs Keep Us Happy, Healthy, and Sane, Matthew Hutson, 2012, Hudson Street Press. Nu as fi plasat aceasta carte in biblioteca asa de curand insa am primit azi un mail de la o prietena a sitului in care imi marturiseste ca o savureaza (am recomandat-o cu mai mult timp in urma, cred ca inainte de aparitia ei, pe un alt blog). Bine mai copii, de-asta va recomand eu carti, ca voi sa le cumparati si sa le cititi? (cartea a aparut in aprilie 2012 si nu stiu daca astazi, in iunie, au citit-o, cat sa zic, 5 cetateni romani)

Este genul acela enervant care incearca sa demonstreze ca obiectele nu sunt purtatoare ale unor esente iar unele lucruri se intampla pur si simplu, adica fara un motiv anume (urmarit de un Univers inteligent care vrea sa te invete ceva, tu fiind, indeobste, un scolar prostut si recalcitrant).

O lectura agreabila pentru cei deja convinsi ca oamenii sunt vesnic amatori  de povesti dar nesuferita pentru cei care sunt la fel de convinsi ca gandirea lor este corecta si ca magia exista cu adevarat.

Mergand destul de des catre „corporatia” aflata in proprietatea mea, in functie de traseu, trec pe langa una, doua sau trei gradinite particulare. E un spectacol emotionant sa vad parinti grijulii coborand si urcand din masinile personale care au asigurat transportul in conditii de siguranta a extrem de valoroaselor progenituri (nu cred ca vrei sa stii cat sunt taxele la Olga Guddyn, iar daca stii deja ma tem ca ti-am stricat ziua amintindu-ti).

Insa nu despre gradinite sofisticate si, probabil, nu cu mult mai bune decat cele publice (astfel incat sa justifice taxele) vreau sa scriu ci despre „transportul in conditii de siguranta”. Cum sa-ti lasi copilul pe mana unui alt sofer? Mai exact, cum sa accepti ca odrasla ta sa circule cu autobuzul gradinitei sau, la niveluri superioare de varsta, al scolii? Este mult mai in siguranta cand il duci tu, cu masina la care inca platesti ratele, spre satisfactia sefului tau, care stie asta si iti da task-uri pe care, desi iti doresti, nu le poti refuza.

Sa ne uitam impreuna pe o statistica. Nu din Romania, din pacate, deoarece noi nu avem timp de astfel de masuratori inutile. Pe una din US. Si acolo copiii mor in accidente de masina. Iata si procentele: 75% mor in accidente in care au fost implicate autoturismele care ii transportau. Ghici cati copii care circula cu autobuzul scolii mor, de asemenea? 2%!

Este mult mai sigur sa-ti duci tu copilul la scoala, cu vehiculul personal, decat sa-l lasi in grija autobuzului scolii, nu-i asa? Acesta e doar un exemplu modest (dar tulburator, sper!) de iluzie a controlului. L-am dat in special pentru cei care cred despre biasuri ca sunt niste bizarerii ale masinariilor cognitive (adica ale mintilor noastre) interesant de studiat in laborator dar fara relevanta in viata reala, unde putem trai oricum.

Putem trai mai bine, fiind mai constienti si avand un contact mai bun cu realitatea, facilitat de logica si gandirea probabilista sau de ceea ce Kahneman numeste Sistemul 2 (care nu este biasat, spre dezamagirea celor care cred ca „totul e o apa si-un pamant”). Insa acest Sistem 2 (sau set de mecanisme neuronale) nu se dezvolta spontan ci doar prin practica deliberata. Adica e necesar sa-ti propui. Sunt in cautare de voluntari!

Am o problema cu un rationament si te rog sa incerci tu sa-ti dai seama unde gresesc, deoarece eu nu reusesc. Ar fi de folos, inainte de a te angaja in acest proces, sa fii si proprietarul unui caine („proprietar” inseamna ca simpaticul patruped este privat de libertate insa te rog sa nu te incurci cu astfel de dileme morale!):

1. Cainele tau este facut din atomi.

2. Atomii sunt invizibili.

Deci: 3. Cainele tau este invizibil.

Si cu toate acestea il vezi. Extraordinar! Cine a spus ca logica e buna? Si ca religia greseste? Normal ca nu exista atomi invizibili (si cu atat mai putin cuarci). Grivei ne demonstreaza in fiecare clipa asta. Si cum foarte bine stie si el, in sufletelul lui de caine, in curand va ajunge intr-un loc plin cu oase de cea mai buna calitate (solide?). Tot asa cum teroristii islamici care se sinucid in slujba zeului lor sunt asteptati de 72 de fecioare. Biodegradabile?

Iti mai amintesti exercitiul cu lacul si copilul aflat in pericol? (daca nu stii la ce ma refer mergi inapoi cateva articole deoarece eu sunt lenes acum si nu vreau sa reiau toata povestea) Hai sa o imbogatim: in locul unei situatii simple 1-1 hai sa ne imaginam o situatie ceva mai dramatica, de pilda 10-10 (da, 10 copii nesupravegheati de bone sau de parinti se ineaca, simultan!). Tu intri in apa si salvezi un copil. Apoi privesti in jur si vezi ca niciunul din cei 9 adulti care ar fi putut intra si ei, salvand fiecare cate un copil, nu a facut asta (stiu, pare dezgustator dar, sa nu uitam e doar o situatie ipotetica, nu are nicio legatura cu realitatea suprasaturata in adulti sensibili si generosi).

Te intreb: ce faci? Mai intri o data in apa si salvezi inca unul? Si apoi inca unul? (sa nu uitam ca te asteapta corporatia sa „prestezi” si insasi rata lunara la banca iti trimite avertismente deloc subliminale). Cati copii vei salva? Ceilalti, subliniez, daca nu am fost limpede, nu fac nimic! Ba da, fac ceva, se uita la tine si, eventual, comenteaza condescendent. Asa ca o intrebare mult mai buna ar fi:

Ti se pare corect?

Daca tu ai salvat doi copii si ei niciunul nu gasesti situatia revoltatoare? Nu-ti vine sa te infurii? Nu simti ca se intampla ceva extrem de nedrept? Si nu pentru ca stai sa analizezi la rece situatia ci pentru ca ceva adanc din tine pare rascolit. Intr-adevar, psihologia evolutionista ne spune exact acest lucru: simtul corectitudinii a fost selectat evolutionist deoarece a favorizat fitness-ul reproductiv. Cei care si-au facut partea lor de treaba, care si-au respectat promisiunile si nu au inselat au stabilit relatii de cooperare mai bune inauntrul grupului social si au avut astfel sanse mai mari nu doar de a supravietui ci si de a avea urmasi (evident ca nu exista padure fara uscaturi, de aceea avem in continuare trisori!)

Pregateste-te, deoarece abia acum urmeaza intrebarea mea cea mai grea: stiind ca ceilalti nu se achita de obligatiile lor morale (fiecare adult salveaza un copil) iar tu salvand deja un copil, daca nu mai salvezi altul, ti se pare ca procedezi corect sau gresit? Este lipsa de altruism a altora, sau de sensibilitate morala, sau cum altfel vrei tu sa-i spui, un motiv suficient de puternic, in cazul tau, de a lasa un copil sa moara desi l-ai putea salva?

Ma asteptam ca articolul despre altruism, publicat pe 13 decembrie, sa se bucure de o audienta mai larga. Spre surprinderea mea,insa,  blogul a inregistrat in acea zi cel mai mare numar de vizitatori unici din istoria acestui an, adica mult peste asteptarile mele. Poate ca toti acesti copii care mor nestiuti in tarile extrem de sarace ale planetei noastre vor avea, peste un timp, o sansa mai buna la viata. Sau poate emotia efemera si disconfortul real starnite de cateva cifre reci (un miliard de oameni traiesc, zilnic, cu mai putin decat echivalentul unei cesti de cafea pe care ti-ai comandat-o, azi, la Starbucks) se vor evapora repede din constiintele noastre trezite de cate un astfel de articol ratacit si, fireste, complet inadecvat in luna cadourilor (adica a bucuriei si recunostintei comandate social, prin intermediul calendarului).

Din cand in cand, cineva ma intreaba de ce sunt cinic si/sau de ce nu pastrez tonul securizant si nazdravan din cartile mele mai vechi. Uite de-asta sunt cinic: ma uit la faptele oamenilor si le privesc in perspectiva. Si-mi reamintesc, periodic, fara sentimente la fel de amare, ca suntem doar o specie sofisticata de animale si ca intre noi si un cimpanzeu, numarand genele nucleotida cu nucleotida, exista doar o diferenta de 1%.

Fireste, genele nu produc comportamente ci doar proteine. Iar maimutele bonobo nu au reusit sa inventeze smartphone-urile. Am gresit, suntem mult, mult deasupra animalelor. Doar ca nu ne plac apele de un metru adancime cu copii necunoscuti in pericol. Si am invatat sa-i ignoram, pentru a ne concentra asupra vietilor noastre prospere (in raport cu altii care primesc un dolar pentru o zi de munca). Insa ei, desi mor intr-un ritm care ii linisteste pe cei care se tem de suprapopulare, se incapataneaza sa nu dispara complet, probabil pentru a ne ajuta in speculatiile noastre etice.

 

Construit de Sorin