Scoala de psihologie

S, S, S, S, S, … Ce era mai probabil sa urmeze, aceasta era intrebarea. O prietena a blogului, mult prea buna la matematica, mi-a recomandat, criptic, sa nu mai pun intrebari atat de usoare. Asa ti s-a parut si tie? Poate ai gandit in felul urmator:

„Deja a cazut stema de prea multe ori. Conform legilor probabilitatii (hi hi!) e timpul sa cada banul, pentru a echilibra, cat de cat, situatia, si a ne apropia, dupa mai multe aruncari, de un numar aproape egal de rezultate „stema” respectiv „banul”.”

Sau, daca am fi la ruleta (jur, n-am intrat niciodata intr-un cazino, mai ales in cel de la Monte Carlo, in vara lui 1913) si a iesit de 5 ori consecutiv „negru”, nu ai paria pe „rosu”? Mai mult, daca a iesit de 10 ori consecutiv „negru”, nu ai paria, cu si mai multa incredere, pe „rosu”? Sau, intr-un caz absolut ipotetic, daca a iesit de 25 de ori consecutiv „negru”, nu ai fi 100% sigur ca urmeaza „rosu”? (nu e deloc ipotetic, nu am fost acolo, cum ziceam, dar stiu ca s-au pierdut milioane de franci cu acest gen de „rationament”: dupa o serie de S (sau „negru”) e mai probabil sa avem B (sau „rosu”).

In realitate, logica probabilitatilor ne spune ceva diferit: dupa S de 5 ori consecutiv, probabilitatea de a cadea banul (B), la a sasea aruncare, este de 50%. Nu-i asa ca ti se pare ceva in neregula? Voi supralicita (hmm, ce termen!): dupa 10 aruncari consecutive in urma carora a cazut, sistematic, „stema”, la a 11-a aruncare, probabilitatea de a obtine din nou stema este de 50%. De necrezut, nu-i asa? Asta nu-i nimic: daca a cazut de 100 de ori consecutiv „stema”, sansa de a cadea „banul” la urmatoarea aruncare este doar de 50%. Cum e posibil asa ceva? Iata de ce:

Universul nu are memorie si este nedrept!

Acesta e felul meu mai poetic (dar adevarat) de a spune ca evenimentele (aruncarea unei monede o data si inca o data sau invartirea unei rulete din nou si din nou) sunt independente, adica rezultatul unei incercari nu influenteaza in niciun fel rezultatul care ii urmeaza. A crede opusul se numeste:

Gambler’s fallacy: a crede despre evenimente independente ca sunt dependente si ca exista o „lege a echilibrului”.

Ruleta nu tine minte daca ultima data a iesit „rosu” sau „negru” iar monedei nu-i pasa daca se intampla sa cada, de 5 ori consecutiv, pe aceeasi parte. Moneda nu are un simt misterios al dreptatii („nu e corect sa cada mereu stema” in analogie cu revolta unui copil de cativa ani: „nu e corect sa-i cumperi doar lui (fratelui, adica) inghetata, si nu o data, ci de cinci ori la rand”, cu extensia „ce fel de parinte denaturat esti?”), nu are suflet, nu are minte, nu are nimic, it’a just a dumb coin. Si nici nu exista un „parinte” al monedei, sau al Universului, care sa intervina pentru a balansa lucrurile („gata, nu mai suport, a cazut de prea multe ori stema, e timpul sa cada si banul!”).

Cu riscul de a-ti da vesti foarte proaste, daca un avion s-a prabusit peste casa ta de la tara, cumparata din orele suplimentare platite generos (sunt ironic) de corporatie, sansa de a se prabusi inca unul, dupa ce o reconstruiesti, este aceeasi! Nu esti cu nimic mai protejat deoarece cosmosul nu are un „controlor de trafic” (sic!), de fapt un distribuitor corect de accidente care sa spuna „e prea mult, deja casa omului a fost distrusa o data, hai sa mai distrugem si alta!”).

Cam asta inseamna, printre altele, sa traim intr-un univers aleator. Putem pierde bani la cazino, chiar foarte multi, deoarece nu intelegem o matematica simpla. Si oare cate alte pierderi am contabilizat deja, nereusind sa aplicam bine legile probabilitatii? Voi reveni si cu alte articole si, numai daca ai prins gustul unor astfel de calcule, poti reflecta si la urmatoarea problema:

(1)    BBBSSS

(2)    SSSSSS

(3)    BSBBSB

„B” este banul iar „S” este stema, deja stii asta. Ceea ce mi-ar placea sa stii se refera la  probabilitatea sirului (2)! Ce crezi, este mai probabil sa-l obtinem pe (2) in raport cu (1) sau (3)? Sau mai improbabil? Procedura pentru fiecare sir a fost aceeasi: am aruncat moneda de sase ori. Daca nu ai raspuns corect la intrebarea din articolul anterior, ai toate motivele sa ma privesti acum cu suspicune. Dar eu nu sunt deloc smecher, Daniel Kahneman este. Amos Tversky este. Da, niste psihologi fara suflet, fara inima, fara atrii si ventricule, care nu-i lasa pe oameni sa creada in povestile pe care si le spun singuri! Insa Universul vegheaza, sa stii: Tversky a murit deja.

3. Cognitive Biases, 2010, Books LLC. Despre ce ar putea fi vorba in aceasta carte de peste 500 de pagini? Cumva despre feluritele moduri in care mintile noastre ne pacalesc, in fiecare zi? Sau despre modurile in care, devenind constienti de o serie de predispozitii de a procesa informatiile, ne-am putea imbunatati semnificativ contactul cu realitatea? Poti afla si tu, dar nu imediat, deoarece lucrarea este deja acontata de cateva zile (si nu ma refer la euristica disponibilitatii, sa ne intelegem!)

Dean Hamer a fost primul om din lume care a oferit dovezi in sprijinul legaturii dintre homosexualitate si gene (markerul Xq 28 de pe cromozomul X-am scris anul trecut un articol pe aceasta tema). A lucrat timp de 35 de ani pentru NIH (National Institute of Health) si a condus una din unitatile US National Cancer Institute. Acum are 61

In urma cu 8 ani (in 2004) a publicat o carte cu un titlu foarte atragator: The God Gene: how faith is hardwired into our genes. Este foarte greu sa rezisti si sa nu o cumperi, mai ales daca esti un american credincios (editura Doubleday a stiut ea ceva atunci cand a impus acest titlu). Este adevarat ca autorul, inauntrul cartii, este mai moderat si nu sustine ca exista cu adevarat o gena a lui Dumnezeu ci ca oamenii mostenesc o inclinatie catre spiritualitate, in sensul de „a privi catre” si „a simti o conexiune” cu o fiinta superioara.

Sunt ultimul care as nega o astfel de predispozitie deoarece o am si eu, in acelasi fel in care am ochii verzi, cu nuante inselatoare de albastru. Ar putea fi, insa, si altceva decat o tendinta sadita cu buna stiinta de Dumnezeu in creierul meu sau al tau? Exista, cu alte cuvinte, si o explicatie alternativa, mai simpla?

Hai sa ne gandim impreuna! (cred ca dupa ce Dumnezeu m-a proiectat in laboratorul lui ascuns in spatele unor nori cummulonimbus, intr-un moment de neatentie, s-a infiltrat si Aghiuta pentru a sadi niscaiva gene ale gandirii critice) Cum ar fi daca, in conditii potrivite, alte genuri de inclinatie, pe care le enumar imediat, codificate in unele configuratii genetice, s-ar combina pentru a da nastere credintei in Dumnezeu? Astfel, intregul numit „spiritualitate” sau, mai radical, „religiozitate”, ar putea fi compus dintr-o serie de parti care, prin ele insele, nu au nicio legatura cu entitatile astrale si Creatorul lor misterios?

Iata cum poate sa apara o formatie castigatoare la jocul de poker din cateva carti care nu sunt asi:

• Teama de moarte si nevoia, corespondenta, de securitate
• Inclinatia de a asculta de o figura a autoritatii (copilul de parinte, subordonatul de sef, membrul tribului de masculul alfa)
• Dispozitia de a cauta o figura parentala in momentele dificile pentru a primi ajutor, sprijin sau, macar, incurajari

Ia tu acesti 3 factori si aseaza-i impreuna ca la un joc de puzzle. Apoi intreba-te daca rezultatul lor i-ar fi de folos copilului tau, adica daca mostenind de la tine genele care codifica, separat, cele 3 inclinatii, sansele lui de a supravietui si de a avea urmasi cresc. Eu plec acum in cautarea unui mascul-beta pentru ca pe alfa l-am ucis (metaforic vorbind, nu e cazul sa ma torni la politie) iar o femela-alfa nu ma tenteaza dupa ce tocmai am scapat de Kali si alte ciudatenii hinduse. Pe de alta parte, o serie de oameni reali, femei si barbati, eliberati de alfabetul grec, desi uneori luptandu-se cu tentatia chintei roiale, sunt foarte pe gustul meu si ma insotesc in marele Joc al Vietii, la sfarsitul caruia toata lumea pierde (adica moare pentru totdeauna) dar nimeni nu este deprimat.

3. Brain Rules, John Medina, 2008, Pear Press. O prezentare accesibila a descoperirilor recente din neurostiinte insotita de exemple de aplicare a lor in viata de zi cu zi (in relatiile cu copiii sau la locul de munca, inclusiv in sesiune, pentru cei preocupati de invatarea eficienta)

Oare cum ar putea cineva care nu are studii avansate in economie sa stabileasca, fara sa se insele, daca un oras, o regiune sau o tara traverseaza o perioada de crestere economica sau, dimpotriva, de scadere (contractie)? Sa stabileasca, vreau sa spun, privind pur si simplu in jur!

Se pare ca un tip pe nume George Taylor a fost primul care a raspuns la aceasta intrebare, in 1926 (conform unui articol din The Economist din 15 februarie 2001). Cativa oameni l-au luat in serios si au testat afirmatia lui pe ultimii 90 de ani. O poti face si tu pentru a afla daca traim sau nu vremuri de criza.

Taylor a propus ceva cu numele de The Hemline Index . Cum ar putea semnala linia tivului prosperitatea economica? In urmatorul fel:

Cand economia infloreste fustele mini se inmultesc!

Ai chef de o doza inofensiva de psihologie evolutionista? Antenele sus: Noi toti, barbati si femei, evoluam pe o piata sexuala (vai, ce exprimare!) in transformare continua, in acord inclusiv cu evenimentele sociale si economice. Femeile sunt in competitie pentru barbati, adica sunt angajate, cel mai adesea subtil, in tot felul de rivalitati intrasexuale (la fel si barbatii, doar ca ei sunt mai grobieni in comportamente).

Cand timpurile sunt aspre competitia, ce zici, e mai blanda sau mai acerba? E mai usor sa seduci un barbat cand climatul economic este confortabil sau atunci cand nu stii exact cum vei supravietui maine? In vremuri dificile, oare ce femei au mai mult succes, cele care semnaleaza incredere si austeritate sau cele care transmit nepasare si o atitudine relaxata fata de viata?

Acum ia intrebarile (si raspunsurile) de mai sus si intoarce-le! („reversibilitate mentala”, ar putea comenta Monsieur Piaget). Cand toata lumea prospera si isi poate permite haine de calitate, care va fi urmatorul atribut folosit pentru a castiga competitia extraordinar de dura (dar purtata cu mijloace delicate) dintre femei?

Pentru alte comentarii, vezi si Paul Nystrom sau Helmut Gaus (desi, daca ai „prins” psihologia evolutionista, nu va mai fi nevoie!).

Iar in final, doar ca sa ne distram, la inceput de saptamana: in 2001, Leonard Lauder, fost CEO la Estee Luder, a avansat un echivalent pentru „Hemline Index”, anume The Lipstick Index (sursa este acelasi The Economist). Te las sa meditezi: atunci cand climatul economic se inrautateste vanzarile la rujuri cresc sau scad? Doar pentru vizitatoarele corporatiste: va rog, nu incetati lucrul pentru a rezolva aceasta enigma!