Arhive pentru aprilie, 2012


4. How to Think Straight about Psychology, Keith Stanovich, 2010, Pearson Education. Daca vei imprumuta aceasta carte si nu o returnezi (o pierzi, o ratacesti, o mananci: „psihologie pe paine”) te caut si in gaura de sarpe si te torturez cu penseta (nu vrei sa stii amanunte!). In cuvinte mai pozitive, este una din cele mai bune carti de(spre) psihologie pe care le-am citit in toata viata mea. La sfarsitul ei, daca te incumeti si tu, nu mai ai aproape nicio iluzie desi e posibil sa fii vag siderat(a) de felul in care psihologia este inteleasa de „omul de pe strada” si chiar de numerosi absolventi.

Psihologia autentica nu este un sistem de credinte intuitive. Nu are nicio legatura cu intuitia! Credintele nonempirice (intuitive) au farmecul lor, uneori ne ghideaza in mod satisfacator prin realitate dar sunt la fel de prezente in psihologia de tip stiintific pe cat este un posibil viitor presedinte al Romaniei, cu nume de floare, la sedintele de Senat, unde este platit sa mearga.

Cartea a aparut deja in mai multe editii iar aceasta este ultima, adica a noua. Daca ar fi dupa mine, un ins care nu poate scapa de ideile ciudate, as plasa aceasta carte in bibliografia obligatorie pentru licenta. In locul altora!

 

Audi A6, din 2004, cu 80.000 de km, la 18.000 E, negociabil. Sau, alta varianta, un Audi A3 din 2007, cu 100.000 de km, 12.000 E. Sunt doar doua oferte, cele care au ramas dupa un proces sever de selectie. Trebuie sa fie Audi deoarece te numesti Andrei sau Andreea si esti sub influenta „name-letter effect” (dar tu nu stii, pentru ca nu mi-ai citit, pana azi, situl).

Ai un buget de 10-20.000 E si vrei neaparat sa cumperi una din cele doua masini. Second-hand, desigur, deoarece nu-ti permiti una noua (ai un credit pe 30 de ani la o casa pe care esti obligat, de disonanta cognitiva, sa o iubesti-insa nici asta nu stii, din motivele deja mentionate). Cum procedezi? Pe care o alegi? Cum faci sa alegi?

Cei doi proprietari, le voi spune A6 si A3, se intrec in a-si lauda propriile autoturisme. Ambii sunt seducatori (se despart de ele, recunosc plini de onestitate, deoarece isi doresc un A7 de 245 CP, din clasa de poluare EURO 5). Probabil, inainte de a decide, te vei consulta si cu un expert. Hai sa numim expertul „autoritate” si sa presupunem ca iti sugereaza (sau te preseaza, intr-o varianta mai primitiva) sa o alegi pe cea din 2007.

Vei cumpara masina fara sa o testezi, doar pentru ca iti spune o autoritate?

Poate ai inteles ce vreau sa-ti transmit. Intr-o situatie practica, asa cum este cea de mai sus, vei gasi normal (sau asa imi imaginez, deoarece am o parere buna despre tine!) sa faci tu insuti cativa kilometri cu masina inainte de a scoate din buzunar salariul de bugetar (lector universitar, cu norma dubla) pe 3 ani. Chiar daca autoritatea iti spune., in baza incontestabilei ei expertize, ca Audi A3 este cea mai buna alegere? Da, chiar in acest caz! Dar stii ce faci tu? Ceva ingrozitor, din unele puncte de vedere:

Pui sub semnul intrebarii concluzia autoritatii.

Felicitari! Poate fara sa stii ca se numeste asa, ai manifestat un atribut al mintilor cu adevarat mature. Ai fost sceptic. Nu ai acceptat cu ochii inchisi opinia autoritatii si, cu atat mai mult, nu ai crezut orbeste afirmatiile lui A6 si A3, cei doi proprietari foarte interesati, de fapt, sa te determine sa cumperi (si le-ai pus si lor o serie de intrebari, punandu-i de cateva ori in situatii dificile).

Poate in acest punct deja te-ai plictisit si te intrebi ce rost are sa scriu despre lucruri atat de simple, usor de inteles si de aplicat de orice persoana cu un IQ de cel putin 80. Ai dreptate, poate iti irosesc timpul! Sunt insa si alte situatii in care poate nu te comporti la fel in relatie cu oameni care incearca sa-ti vanda ceva?

Hei, nu ma refer la masini de spalat, televizoare, carucioare pentru copii(daca ai raspuns la chemarea genelor), detergent sau iaurt. Aici lucrurile sunt destul de clare. Cum procedezi, insa, in relatiile cu oamenii care vor foarte mult sa le cumperi ideile? (adica sa le accepti ideile si sa-ti organizezi viata in functie de ele)

Acolo esti sceptic? De ce n-ai fi? Si in acele cazuri ai de ales! De ce sa alegi orbeste? De ce sa nu pui (multe) intrebari? De ce sa ai atitudinea unui copil de 5 ani pentru care tot ce zboara se mananca? Daca exista o autoritate care iti spune sa faci un lucru sau altul de ce sa nu o chestionezi?

Sunt de acord, e nevoie de curaj daca nu ai fost obisnuit sa faci asta. E ca si cum ai pasi in necunoscut: ce indrazneala (obraznicie), sa pui sub semnul intrebarii ideile unei autoritati! Dar cine vrei sa faca asta in locul tau? Nu este viata ta? Nu sunt banii tai? Nu este timpul tau, cel pe care urmeaza sa-l dedici unui curs, unei activitati, unei scoli, unui proiect? Asa cum nu ai nicio problema sa testezi masina lui A3, nefiind deloc dornic sa arunci pe fereastra 12.000 E, de ce nu ai fi la fel de relaxat cand vine vorba de testarea unor idei? Ti se pare un comportament inteligent sa cumperi o masina dupa ce o testezi si nu gasesti potrivita, intr-un astfel de caz, o atitudine mistica („simt energiile pozitive radiate de aceasta masina”), de ce sa devii, brusc, irational, cand ne mutam intr-o zona mai putin concreta? Teoriile pe care le „cumperi”, ideile dupa care alegi sa traiesti cativa ani (sau toata viata), si ele, in cele din urma, sau chiar de la inceput, se traduc in costuri materiale.

Risti sa-ti irosesti banii, timpul si energia!

Exista lucruri in care crezi deoarece ti le-au spus parintii? Exista actiuni pe care le realizezi deoarece asa ti-au spus profesorii? Te simti intr-un anume fel deoarece un preot (sau o carte sfanta) a stabilit asta pentru tine? Te comporti in anumite feluri deoarece asa te-a instruit maestrul spiritual?

Ce-ar fi sa soliciti niste dovezi? Cum ar fi sa aplici, cu delicatete, desigur, logica?

Imi permit sa avansez si o predictie: cativa din acesti oameni, surprinsi de intrebarile sau indoielile tale, se vor supara! Poate gresesc dar merita sa testezi criteriul pe care ti-l propun: autoritatea dogmatica este iritata de intrebarile curajoase! Si cand spun „iritata” sunt, inca, bland: ar putea face chiar o criza! (conteaza destul de mult daca, pe langa a fi dogmatica, mai este si paranoida sau narcisica-dar pe aceasta tema, alta data)

E riscant, sa nu zici ca nu te-am avertizat! Si numerosi oameni, din motive care, in cele din urma, se reduc  la frica, evita „calatoria cu masina”, inainte de a o cumpara. Scot banii si, dupa un timp, regreta: „nu-mi vine sa cred, oare ce-a fost in capul meu?” (nu ma pot abtine de la un raspuns cinic: „nimic!”). Am motive sa cred ca o parte din responsabilitate o poarta si cultura inauntrul careia traim. Daca am vedea, la tot pasul, inca de mici, copii, tineri si adulti care sunt incurajati sa puna intrebari, care nu sunt pedepsiti pentru ca vor sa testeze afirmatiile, care primesc permisiunea de a intreba autoritatile cum au ajuns la concluziile lor si, mai presus de toate, au prins gustul gandirii independente (adica isi folosesc propriile capete si le place asta!), poate ca lumea in care traim ar fi diferita. Insa daca nu este asa, acum, de ce nu ar putea fi asa maine? De ce sa nu ne crestem copiii si sa ne educam elevii si studentii in acest spirit?

De ce sa nu incurajam libertatea de a gandi?

Priveste cu atentie la autoritatile din jurul tau. Oare ce incearca sa-ti vanda? Ce „masini” ai cumparat deja de la ele si nu ti-a trecut prin cap sa le testezi? Observa, daca te confrunti cu unele dubii, cat sunt de deschise la dialog (si cum, unele, doar mimeaza dialogul). Urmareste daca se enerveaza, daca le-ai devenit antipatic(a), daca incep sa te trateze diferit. Si trage singur(a) concluziile! Insa inainte de a actiona, intr-un fel sau altul, nu uita sa-ti comunici aprecierea sau sa dai un feedback pozitiv persoanelor in pozitii de autoritate care au puterea de a fi flexibile, deschise si democratice. Cine stie, intr-o zi ai putea fi in locul lor!

Exercitiu: Fie un corp perfect sanatos! (adica are tot ce-i trebuie pentru a fi pe deplin functional, inclusiv un creier care functioneaza excelent) Insa inauntrul acestui corp nu se afla o esenta spirituala (sau un suflet imaterial, cum vrei sa-i spui). Nu exista decat celule vii sau, cu alte cuvinte, particule materiale (atomi si molecule).

Ce crezi, sistemul nervos aflat in acest corp poate genera ganduri si sentimente? Cu alte cuvinte, daca un om are un corp functional (creier intact) dar nu are „suflet”, el gandeste? Poate simti dragostea sau frica? Are senzatii viscerale?

Aceasta intrebare poate parea ridicol de simpla celor care au renuntat demult (sau nu au imbratisat niciodata) la viziunea dualista (exista o substanta materiala si o substanta spirituala). Nici nu este adresata lor. Este adresata persoanelor care cred ca existenta gandurilor sau a emotiilor este conditionata de prezenta sufletului.

Chiar in acest moment, eu gandesc (sau asa imi imaginez, hi hi!). Si sunt aproape sigur ca aceste ganduri sunt produse de activitatea neuronala din capul meu. De fapt, as putea gresi, nu? Ele sunt produse de sufletul la care corpul (creierul) meu este conectat si despre care eu cred ca este o iluzie. Insa daca nu este? De aceea iti propun si tie exercitiul de fata: sa presupunem ca legatura creier-suflet a fost temporar taiata. Vei continua sa gandesti, sa simti, sa speri, sa actionezi, ma rog, sa faci tot ceea ce faceai inainte? Si daca „da”, atunci care este diferenta introdusa de suflet? Si daca „nu”, cum produce sufletul ganduri, emotii si senzatii? Exista, cumva, un fel de neurostiinta a sufletului? (practicata de ingeri fara halate albe)


3. Mind in the Making, Ellen Galinsky, 2010, HarperCollins. Te-ar putea interesa daca vrei sa stii cum anume capacitatea de concentrare, simtul perspectivei sau gandirea critica pot fi incurajate la copii, astfel incat sa devina adulti pe deplin adaptati la o lume de tipul „rushed and time-starved”, care, se pare, a si venit.


3. Sex, Murder and the Meaning of Life, Douglas Kenrick, 2011, Basic Books. O carte pe care am primit-o in dar, scrisa de un tip care a fost de doua ori exmatriculat din liceu si, cu toate acestea, a contribuit decisiv la nasterea psihologiei evolutioniste. O bijuterie (o lucare de psihologie sociala abordata evolutionist, adica sub umbrela unei paradigme care incearca sa unifice stiintele sociale cu biologia).

Poti simti de-a lungul paginilor o doza sanatoasa de pragmatism, apta sa ne pastreze in contact cu realitatea umana si sa ne indeparteze de versiunile de tip Harry Potter ce par a sta la baza credintelor a numerosi adulti (credinte religioase despre suflete diafane si teorii psihologice cu terapeuti si coach-i in rolul de zane).

Construit de Sorin