Arhive pentru martie 3rd, 2012

Reiau acest articol, publicat acum cateva luni, pe un alt sit, in special pentru noii vizitatori, mai exact o sub-categorie a lor, anume cei care isi imagineaza ca sinele meu a stat pe loc desi timpul a trecut.

„In ultimele zile, cateva persoane mi-au semnalat prezenta unui filmulet pe YouTube, „Exteriorul reflexie a interiorului”. Este un text dintr-o carte publicata in 2003, „Umbra”. Autorul a ilustrat textul cu o serie de fotografii minunate si o muzica frumoasa.

Vreau sa precizez, totusi, ca gandurile mele din 2003 nu mai coincid cu cele din 2011. M-as bucura enorm ca Universul pe care il descriu acolo („ordonat de o inteligenta suprema”) sa coincida cu realitatea obiectiva. Insa ma tem ca nu este deloc asa. Starile interioare care m-au determinat sa am acea perspectiva asupra lumii le am si astazi.

Din acest punct de vedere nimic nu s-a schimbat. Diferenta este ca astazi inteleg limpede ca nu sunt produse de o esenta spirituala aflata intr-un contact norocos cu o fiinta infinit de inteligenta si iubitoare ci sunt expresia psihologica a unui nivel crescut de endorfine, endocanabinoizi si/sau serotonina.

Pur si simplu asa se vede lumea cand esti, uneori, fericit si inca mai crezi in Mos Craciun. Dupa aceea il poti teleporta pe Mos Craciun in lumea lui de poveste pastrand si, poate, imbogatind, fericirea. Asta incerc sa transmit astazi.

Pentru mine, cel de azi, spiritualitatea continua sa fie vie iar fiintele imateriale si misterioase s-au transformat in neuropeptide la fel de enigmatice. Totusi, cele din urma pot fi masurate si, pana la un punct, modificate (ma refer aici la concentratia lor). Aceasta imi pare a fi un fel de libertate, nu foarte mare dar suficienta pentru o viata de om.”

Cateva mamici foarte constiente, in diferite feluri, mi-au cerut mai multe explicatii in legatura cu rezultatele studiilor de genetica comportamentala (in primul rand, cel potrivit caruia mediul impartasit joaca un rol foarte mic, sau niciunul, in modelarea personalitatii adulte). Voi reveni cu alte articole dar nu inainte de a le intreba, retoric, pe cele care au studii de specialitate, ce anume au invatat la cursurile de psihologia dezvoltarii si psihologia personalitatii.

Astazi vreau doar sa ofer un citat dintr-o carte a unui psiholog american pentru cei care practica psihoterapia si sunt convinsi ca evenimentele din copilarie pot avea un impact inalt asupra personalitatilor adultilor (sper ca citesti cu mintea prezenta: fraza de mai sus nu spune despre copii ca nu sunt influentati, pentru ca sunt, ci spune despre adulti ca nu mai sunt prizonierii acelor influente!). Citatul il poti gasi la pagina 231 in „What You Can Change…and What You Can’t”, subcapitolul „Do Childhood Events Influence Adult Personality?”:

„If your mother dies before you are eleven, you are somewhat more depressive in adulthood-but not a lot more depressive, and only if you are female, and only in about half the studies.” Care este, in acest caz, utilitatea travaliilor de doliu?

„A father’s dying had no measurable impact.” Nu este o greseala de tipar, te asigur.

„If your parents divorce, there is a slight disruptive effect on later childhood and adolescence. But the problems wane as children grow up, and they may not be detectable in adulthood.” Se potriveste, cumva, cu intelepciunea populara sau cu ceea ce ai invatat in  costisitoare sesiuni de formare?

Doar pentru a pastra un pic de mister nu voi dezvalui numele acestui psiholog. Iti spun totusi ca nu este un absolvent al unei facultati fantoma din Statele Unite (da, au si ei asa ceva, iti poti cumpara chiar o diploma de doctor!) iar cartea nu a aparut intr-un tiraj confidential, la o editura dintr-un orasel din Midwest. Se pare, chiar,ca domnul respectiv a adus unele mici contributii la dezvoltarea psihologiei ca stiinta. Altfel de ce ar fi fost ales, in 1998, cu cea mai larga majoritate din istorie, presedintele A.P.A? (American Psychological Association)

Acesta este un articol doar pentru specialistii in psihologie. Vreti sa ne distram putin, la sfarsit de saptamana? Ma uitam in dimineata aceasta pe un manual de pregatire pentru admiterea la Oxford sau Cambridge (specializarea „psihologie”, evident) si am gasit cateva intrebari simpatice:

  • Ce diferenta exista intre EPI si EPQ? (ajutor suplimentar: EPI inseamna Eysenck Personality Inventory iar EPQ se refera la Eysenck Personality Questionnaire)
  • Care era varsta medie a gemenilor din studiul Buss si Plomin, 1984? (am scris pe acest blog despre Robert Plomin, un om cu contributii in psihologie mult superioare lui Sigmund Freud)
  • Care este factorul cheie in diagnosticul tulburararii antisociale a personalitatii? (Hannibal Lecter, daca ai vazut „Tacerea mieilor)

Aceste intrebari, simt nevoia sa precizez, nu se pun la sfarsitul studiilor de licenta la Oxford sau Cambridge ci la inceputul lor. Poate ca alte comentarii despre nivelul la care se studiaza psihologia la cea mai buna universitate din lume (Cambridge, in 2011 si 2010) sunt inutile. Un weekend frumos!

Construit de Sorin