Arhive pentru februarie 20th, 2012

Ieri (septembrie 2011) am intrigat, temporar, cativa oameni, spunandu-le ca judetul Harghita are o contributie decisiva la ridicarea nivelului de fericire pe planeta Pamant. Ridici si tu dintr-o spranceana? Nu sunt departe de adevar: Mihaly Csikszentmihaly (se pronunta Chicks send me high-crezi ca glumesc?) isi are radacinile etimologice in provincia Ciuc („sfantul Mihai din Ciuc”), pe vremea Imperiului Austro-ungar. Din fericire la 22 de ani a emigrat in Statele Unite si viata lui a fost diferita. Printre altele, ne-a oferit conceptul de flow (cea mai mare contributie a lui in domeniul psihologiei)

Pentru tine cand se opreste timpul?

Exista o activitate care te absoarbe? Este posibil ca ceea ce faci acum (nu chiar acum, vreau sa spun, ci „acum” inca la birou fiind) sa te angajeze la un asemenea nivel incat sa uiti sa mananci? (sau sa pleci acasa?)

Asa a inceput totul: M.C. (mi-e foarte greu sa-i scriu numele din nou), in anii ’60, studia niste pictori. Ghici ce faceau? Pictau! (n-ai fi ghicit vreodata, nu-i asa?) Stii insa cum erau cum pictau? Da, erau absorbiti de activitatea lor: nu mai exista foame, sete, oboseala (despre excitatia sexuala nu ne spune nimic). Erau una cu munca lor. Erau cu totul prezenti in ceea ce faceau. Asa s-a nascut, in mintea lui M.C., conceptul de flow (stare de flux). Au urmat cateva decenii de cercetari (si o serie de carti minunate). Si constarea pe care, intr-un fel, o intuim cu usurinta:

Oamenii capabili sa intre in flux sunt mai fericiti!

Intrebarea (pentru tine) este, fireste: Tu cand intri in flux? Exista cel putin o activitate in viata ta care te absoarbe pana la punctul in care uiti de nevoile fiziologice si chiar de lumea din jur? (disparitia sentimentului sinelui-o caracteristica a fluxului) Daca exista, se intampla sa fii platita pentru aceasta activitate? (in caz de raspuns pozitiv, sa stii ca esti cu un picior in Paradis-cel real, pentru ca cel promis nu exista!)

Merita sa faci sacrificii pentru a ajunge sa ai venituri dintr-o munca stimulativa, placuta, cu o astfel de natura incat abilitatile tale sa se dezvolte permanent si sa nu te plictisesti niciodata? Oare cati oameni pe planeta noastra traiesc astfel? Ai vrea sa fii unul dintre ei? (felicitari, esti deja!) Ce esti dispus sa sacrifici pentru asta? Ce riscuri esti gata sa-ti asumi? Cate luni (ani) poti trai la un nivel mai modest pentru a simti ca te apropii de ceea ce-ti place cu adevarat?

Sau poate vrei sa ramai un simplu angajat, cu un venit sigur? Sau te atrage ideea de a promova? (esti o persoana ambitioasa) Dar la ce bun sa consumi 8 ore din viata ta pentru a castiga bani pe care sa-i poti cheltui in timpul liber care ti-a mai ramas? (sa zicem inca alte 8 ore, desi e o cifra generoasa) De ce sa nu fii satisfacut mai des? Pentru ca cei din jur nu traiesc asa? Pentru ca nu au curajul de a-si urma visul? Vrei sa imparti aceeasi inchisoare (eventual, confortabila) cu ei? Ai amanat satisfactia pentru viata viitoare? (vei avea o surpriza foarte mare!) De ce nu in aceasta viata? De ce sa nu indraznesti?

M.C. ne invata ca este posibil si ca mintile noastre au tot ce le trebuie pentru a trai, o perioada, in flux. Putem functiona la intreaga capacitate facand ceva care ne provoaca, la limita superioara a capacitatilor noastre, si ne si place! Este posibil! Cati oameni ti-au spus asta? Cati oameni fac asta, sub ochii tai? Daca nu e niciunul in mediul tau, de ce sa nu fii tu prima?

Sunt pasionat de problema fericirii posibile in viata (ca orice alt om, bineinteles) si am inteles ca, dincolo de set point of happiness, exista o anumita libertate pe care o avem, un tip de control pe care il putem exercita astfel incat sa traim, macar temporar, la un nivel mai inalt. A intra in starea de flux este una din cai (exprimarea recunostintei este o alta). Si am mai inteles, asistand o serie de oameni dornici sa faca acest pas si, simultan, speriati (sau nesprijiniti de nimeni) ca cel mai mare dusman nu este reprezentat de circumstantele adverse, nu este reprezentat de istoria de viata sau de un parentaj nepotrivit, nu are legatura cu criza mondiala sau cu ambianta mioritica.

Cel mai mare dusman este frica!

Si urmarindu-i cum lupta, cum se tem sa faca un pas si in cele din urma il fac, cum se desprind din inlantuirea dulce a securitatii si intra pe un teritoriu necunoscut, apropiindu-se de ceea ce isi doresc, in adancul sufletului, sa faca, am inteles ca ceea ce ii impinge spre „inainte” se numeste curaj. Nu sunt insa capabil sa-mi dau seama de unde vine acest curaj! Cum se naste, cum creste, cum infloreste! Vreau, insa, sa ma inclin in fata lui, cu intreaga mea nestiinta. As vrea sa dau si nume dar nu o voi face, impiedicat de regula confidentialitatii. Dar pot marturisi, in cunostinta de cauza: este posibil!

Construit de Sorin