Arhive pentru ianuarie 22nd, 2012

Urmatoarele randuri emana din simpatia pe care o am pentru oamenii care nu s-au impacat cu limitele realitatii si spera, intr-un mod irational (cum altfel ar putea fi speranta?), ca dedesubtul lumii noastre (sau deasupra ei) exista o alta, mai prietenoasa.

„Am fost la homeopat. Recunosc. Nu mai stiu exact de ce (dar asta nu e de mirare, s-a intamplat acum mai bine de 10 ani si de atunci, deoarece imbatranesc, m-am sclerozat, chiar daca nimeni nu e de acord cu asta, situatie care ma ingrijoreaza cu adevarat). Sigur nu era ceva grav, in plus eram si curios si, mai presus de toate, am fost sub influenta unei zeite (practicam transfigurarea in acele vremuri, adica un fel de negare romantica).

Imi amintesc de niste bobite colorate, simpatice („remedii”) pe care le-am luat constiincios, un timp (le-am inghitit fara alte intrebari). Mai imi amintesc de o doamna foarte draguta si un cabinet in centrul capitalei in care am fost primit si tratat cu atentie si respect (iar la sfarsit am fost taxat asa cum se cuvine, adica scump-in viziunea mea, hominid cu aversiune fata de pierdere). Imediat ce am iesit pe usa, in ciuda dialogului agreabil si a atmosferei foarte civilizate, am hotarat ca aceea a fost nu doar prima ci si ultima mea vizita. Acum, privind retrospectiv, realizez ca am avut o intuitie mistica.

Daca esti un fan al medicinii alternative, in general, si al homeopatiei, in special, poate ar fi bine sa te opresti aici cu lectura. Nu cred ca vrei sa afli, din urmatoarele randuri, de ce te consider un fraier. De asemenea, daca avem o relatie (virtuala) buna, de ce sa asisti la deteriorarea ei? (pentru ca nu vei putea citi cu detasare sau, mai direct spus, vei fi afectat(a) si, probabil, zdruncinata in credintele tale-dar asta numai daca pui pret pe ce scriu).

Mai trebuie sa spun ca un membru al familiei mele valorizeaza homeopatia si o multime de alti oameni, mai mult sau mai putin apropiati, sunt consumatori de servicii homeopate. Inca ma inteleg bine cu ei desi imi cunosc pozitia. Nu incerc sa le schimb optiunile dar, cand se iveste ocazia, cedez impulsului irezistibil de a invarti cutitul in ceea ce mi se pare a fi rana naivitatii.

Ceea ce am observat la majoritatea apropiatilor este, din punctul meu de vedere, uimitor: nimeni nu-mi poate spune pe ce principiu functioneaza homeopatia. Nici nu-i intereseaza astfel de subtilitati. Raspunsul standard pe care il primesc e din zona „Eu cred in ea si asta e tot ce conteaza!”. Ihm, conteaza foarte mult, mai ales ca nu doar „tu” crezi in ea.  Jumatate din populatia Belgiei, de pilda, cumpara produse homeopate. Din 100 de francezi, 36 sunt „utilizatori”. In India sunt 300 de spitale homeopate. Iar in US, in anul 2000, homeopatia a inregistrat vanzari de un miliard si jumatate de dolari.

Cum s-ar putea insela asa de multi oameni?

Ei bine, exact asta ma fascineaza pe mine, de la un timp. Faptul ca o persoana traieste cu o credinta in mod limpede contrazisa de fapte a inceput sa conteze mai putin in raport cu posibilitatea ca un grup de oameni (uneori urias ca dimensiuni) sa functioneze ghidat de dorinta ca realitatea sa fie intr-un anumit fel (desi constata zilnic, din pacate, ca este altfel), de idei fara suport empiric si, nu de putine ori, de iluzii. Asta e fascinant! Este ca si cum, pastrand proportiile, as trai in Germania, in jurul anilor ’40, observand ca semenii mei sunt convinsi ca evreii nu au calitatea de fiinte umane si merita exterminati (milioane de germani, intr-un fel sau altul, au crezut asta desi astazi, privind inapoi, pare nu doar ceva oribil ci si complet de neinteles). Sunt constient ca este o comparatie exagerata dar am ales-o in mod intentionat, pentru a dramatiza felul in care multi, foarte multi oameni se pot insela in timp ce cred ca ideile lor sunt corecte.

Astazi scriu despre homeopatie insa exemple sunt peste tot. De la numeroase scoli de psihoterapie, orientate de idei fanteziste sau imposibil de dovedit (despre care am scris de cateva ori) pana la milioane de americani convinsi ca exista fantome (42%) sau ca au fost rapiti de extraterestri, de la acupunctura care nu vindeca nimic pana la astrologia care nu prezice nimic (dar explica, retroactiv, totul), neuitand, fireste, de numerosi zei care se calca pe picioarele divine in panteonul dintr-un univers paralel si nici de prietenul meu Mos Craciun, subiect favorit si tolerant al tachinarilor mele de copil nerecunoscator, oriunde ne-am uita, cu un dram de atentie, putem identifica tot felul de credinte irationale, uneori inofensive, alteori periculoase si chiar mortale („noi nu ne vaccinam copiii, Dumnezeu nu e de acord!”).

Medicamentele homeopate datoreaza foarte mult apei (atentie, am inceput sa fiu ironic!). Mai exact, o solutie homeopatica foloseste un „ingredient” care a fost diluat de multe ori. De foarte multe ori! De atat de multe ori, de fapt, incat nu a mai ramas nicio molecula din el!

Ce inseamna asta? Ca solutia homeopata este, in realiate, apa. Apa chioara! Tocmai de aceea homeopatia are doua mari avantaje:

  1. Nu are efecte secundare
  2. Nu exista pericolul unei supradoze

Poti consuma oricat de multa apa, nu vei suferi din cauza aceasta (doar vei calatori intr-un anume loc cu o frecventa superioara iar rinichii vor munci mai mult decat de obicei). Medicamentele homeopate nu au nimic activ in ele (in afara de propria ta credinta, desigur!). Nu pentru ca spun eu asta ci pentru ca au fost testate. O analogie frecventa se face intre vaccinuri si remediile homeopate. Insa analogia este gresita: in timp ce  primele contin miliarde de fragmente de virusi cele din urma, sau majoritatea lor, nu contin nici macar o molecula din faimosul ingredient activ. Aceasta realitate este incontestabila si homeopatii o accepta.

Dar de-abia acum urmeaza lovitura de teatru! (da, te poti pregati de ceva amuzant) Iata explicatia „stiintifica” (asimilata in stagiile de pregatire ale viitorilor psihoterapeuti, scuze, act ratat, homeopati): apa in care ingredientul a fost diluat nu este orice fel de apa ci este o apa speciala. Ups! Cum asa?

Iata cum: este o apa speciala deoarece s-a impregnat cu proprietatile ingredientului (cele care activeaza sistemul natural de aparare al corpului-o idee, altfel, foarte frumoasa). Dar ce inseamna ca „s-a impregnat”? Ce anume ii permite apei aceasta performanta? Oh, biet ignorant (vorbesc cu mine insumi, o boala mai veche, netratabila, desi am incercat si chiropractic si colonic-irigare colonica, vreau sa spun), afla aici si acum:

Apa are memorie!

Hmm, nici tu nu stiai asta? Si tie profesorii de chimie ti-au ascuns acest adevar transcendental? Conspiratia tacerii, asa pare! Da, apa are memorie  si isi aminteste moleculele cu care a fost in contact. Extraordinar! E ca atunci cand iti amintesti o mica tavaleala de weekend cu tanarul acela chipes (si un pic autist, conform stereotipului) de la departamentul IT, in timpul teambuilding-ului trimestrial? Da, ceva de genul acesta. Apa nu uita moleculele pe care le-a mangaiat (te rog, citeste fara subtextul pervers). Proprietatile lor vindecatoare se imprima cumva in apa (nu stim cum dar nu ne batem capul cu asta) astfel ca apa in care a fost ingredientul este infinit mai puternica decat apa in care este ingredientul (dilutia, daca nu te-ai prins, impreuna cu memoria apei, realizeaza aceasta magie).

Pentru cei care gandesc, ar fi totusi o mica problema: daca apa nu uita camforul sau belladonna (acesta e un tribut pentru Hahnemann, neamtul care a „inventat” homeopatia, undeva pe la 1800) atunci poate ca nu uita nici rahatul cu care a fost in contact „intim” in timp ce curgea printr-o glorioasa canalizare (ti-ar placea sa inghiti ceva remedii care „isi amintesc’’  clipele strengaresti de la toaleta din mall?).

Daca te-am oripilat cu aceste imagini ma grabesc sa compensez : apa isi aminteste doar ce vor homeopatii sa-si aminteasca! Cum? (de ce te freci la ochi, suntem deja in lumea lui Mos Craciun!) Uite-asa: apa isi aminteste moleculele ingredientului activ deoarece a fost, in timpul procesului de dilutie, agitata cu putere. Nici mai mult, nici mai putin. Zi si tu, nu simti ca suntem in avanposturile stiintei? (fii atenta, data viitoare, cand mai agiti cana cu ceai, e posibil ca ceea ce gandesti in acel moment sa fie captat de memoria apei-homeopatii nu spun asta dar eu sunt, cum ma stii, vizionar, presimt ca insesi gandurile pot fi imprimate in apa).

Poate ai vrea sa stii daca un singur studiu, din acela nesuferit, dublu-orb, cu grup de control si distributie randomizata, a dovedit ca homeopatia functioneaza? Daca esti fan nu cred ca vrei sa stii. Asa ca urmatoarea informatie nu e pentru tine: nici unul! Da, in 200 de ani nu a fost gasita nicio dovada stiintifica (nici macar studiul lui Benveniste, asta doar pentru connaisseuri, publicat in Nature , in 1988, nu a putut fi replicat, nici macar de echipa lui).

Conform legilor valabile in lumea aceasta homeopatia nu poate functiona. Conform experimentelor controlate placebo, nici nu functioneaza.  Cea mai rezonabila interpretare a tuturor investigatiilor pare a fi urmatoarea:

Homeopatia nu este nimic altceva decat placebo.

Dar acest lucru aproape ca nu mai conteaza. O uriasa industrie a inflorit in jurul ei. Milioane de  oameni, inclusiv oameni foarte educati (sau faimosi, vezi printul Charles, un suporter inflacarat) apeleaza la ea. Nu este uimitoare natura umana? Nu este aceasta o lume (sociala) de care nu te poti plictisi?

Ah, cat p-aci sa uit: in 2010 British Medical Association a votat, cu o majoritate coplesitoare, interzicerea homeopatiei, pe care au numit-o „witchcraft” (un fel de Harry Potter al medicinei). Insa medicii englezi nu sunt si legislatori. Oamenii politici iau astfel de decizii. Iar oamenii politici au si ei agendele lor. Mai pe scurt, vor sa fie (re)alesi. Slabe sperante sa tina cont de propunerile (informate) catorva doctorasi. Cumpara lumea granule, globule si tablete homeopate? Cumpara! Functioneaza economia? Creste PIB-ul? Daca oamenii vor sa cumpere de ce sa le interzicem aceasta placere? A murit cineva din asta? (da, a murit, poate revin cu alt articol-oamenii isi risca sanatatea nu pentru ca folosesc remediile, care sunt, cum am spus deja, inofensive, ci pentru ca renunta la tratamente reale).

Hai, gata, capul la fund! Si lasa inteligenta naturala a organismului tau sa-ti reveleze adevarul. In doze infinitezimale, desigur.”

Esti comandant de nava (nu, nu si viitor presedinte de tara deoarece esti cetatean britanic si acolo e pe baza de monarhie). Te intorci acasa dupa 4 ani de calatorii, prin toata lumea. Esti primit ca un erou deoarece, printre altele, ai capturat o corabie a Spaniei plina cu lucruri interesante pentru cei care ti-au finantat calatoria (o fundatie condusa de oameni caritabili). Suntem in 1744, intr-un deceniu in care Marea Britanie si Spania nu se inteleg prea bine (se bat de cate ori se intalnesc). Ai dus cateva lupte in cei 4 ani in care ti-au murit 4 oameni (da, ai citit bine). Altceva te ingrijoreaza: alti 1000 au murit de o boala necunoscuta. Nu mai intelegi nimic (si alti navigatori de cursa lunga raporteaza prezenta acestei boli in cazul voiajelor lungi)

Noi suntem acum in 2011 si stim ca boala respectiva se numeste scorbut, fiind rezultatul unei deficiente in vitamina C. Vitamina C produce colagenul, un fel de super-glue pentru muschi si vase de sange. Fara vitamina C, ligamentele, tendoanele, oasele, dintii, pielea, totul se degradeaza. Exact asta se intampla cu marinarii lui George Anson (tu, cel de sus). Evident, in cele din urma mureau, si spre disperarea medicilor britanici, care nu reuseau sa identifice cauza (nici nu aveau cum, vitamina C a fost izolata prima data in anii ’30)

Scorbutul era cunoscut, si temut, printre navigatori inca din 1497, deci de 250 de ani (primul caz consemnat, in urma calatoriei lui Vasco da Gama spre Capul Bunei Sperante). Oamenii mureau in chinuri groaznice. Imagineaza-ti cum erau perspectivele pentru un marinar care se imbarca pentru mai mult de 3 luni. Nu avea nicio garantie ca se va mai intoarce.

Acesta este un articol despre ignoranta si despre metodologia stiintifica. Vreau sa-ti arat cum gandirea stiintifica poate salva sute de mii de vieti in timp ce rugaciunile, leacurile babesti si medicina alternativa nu salveaza nimic ( cu toate acestea,in mod straniu, popularitatea lor nu scade!)

In 1746 un tanar medic pe nume James Lind, posesor al unei minti ascutite si, probabil, neinteresat de explicatii esoterice, a realizat primul test clinic controlat din lume. Nu a fost ceva iesit din comun, daca privim cu ochii gandirii abstracte din zilele noastre, insa pentru acele timpuri a fost ceva senzational (iti vine sa crezi ca gandirea stiintifica a patruns in medicina abia acum 3 secole iar zeci de secole inainte medicina nu a fost nimic altceva decat impostura?)

Lind, plimbandu-se pe Mediterana, cu nava Salisbury, a „beneficiat”, normal, de marinari care se imbolnaveau. Si a avut o idee geniala: i-a impartit in grupuri diferite si i-a tratat diferit! Intamplator sau nu, unul din grupuri a primit in dieta portocale si lamai. Pacientii din acest grup au fost singurii care s-au vindecat! (deoarece fructele contineau vitamina C, insa lucrul acesta urma a fi aflat peste mai mult de un secol)

Ceea ce era important fusese demonstrat: tratamentul cu portocale si lamai functiona (ulterior, dupa ce un gen de lamai mai mici, limes, a fost introdus in dieta marinarilor britanici, ei au ajuns sa fie numiti limeys, un termen care s-a extins apoi la toti britanicii-nu-l folosi, totusi, daca te plimbi chiar acum prin Londra!)

Nimeni nu stia ce anume fac portocalele si lamaile insa un lucru era sigur: tratamentul era bun! A fost nevoie de aproape 50 de ani, cu toate acestea, pentru ca Marina Britanica sa adopte recomandarile lui Lind (dezvoltate, dupa aceea, de Gilbert Blane) Tarziu, nu-i asa? Da, suficient de tarziu: in timpul celor 7 ani de razboi cu Franta, 1512 marinari au murit in lupte si 100 000 au fost ucisi de scorbut. Ignoranta ucide, esti de acord? (iar Dumnezeu, cumva de neinteles, nu intervine pentru a-i salva pe oameni de efectele necunoasterii)

Celelalte tari aspirante la suprematia navala au aflat si mai tarziu de „tratamentul cu lamai”, suficient pentru ca Marea Britanie sa-si adjudece tinuturi aflate la mare distanta, la care altii nu puteau ajunge deoarece mureau pe drum (de scorbut). De aici putem incepe o discutie interesanta despre colonii, politica si inteligenta aplicata, insa iti las tie aceasta placere (daca tot esti la Londra)

Am scris acest articol si pentru a-l anunta pe urmatorul. Intentionez sa scriu despre medicina alternativa (MA), extraordinar de prizata in zilele noastre. Din pacate, consumatorul de servicii de sanatate (ca si in cazul serviciilor psihoterapeutice) este foarte putin constient de eficienta MA, nefiind la curent cu experimentele controlate stiintific si rezultatele lor. Prin urmare, daca ai deja un medic homeopat, de exemplu, ai putea reveni pe acest blog pentru o intalnire cu galeata cu apa rece, pe care imi propun sa ti-o arunc in fata (sa nu zici ca nu ti-am spus!)

Nu mai am nicio indoiala ca metoda stiintifica este cel mai bun instrument descoperit de mintea umana de natura a ne ajuta sa ne apropiem de avdevar. Astazi nu se mai moare de scorbut deoarece, candva, cativa oameni capabili de gandire riguroasa nu au crezut in remedii ad-hoc sau in „vibratii”, cu atat mai putin in puterea pedepsitoare a unui zeu („mori pentru ca esti pacatos”) ci au stiut sa puna intrebarile corecte si sa accepte raspunsurile. Asta inteleg eu prin contact cu realitatea.

Metoda stiintifica, aici si acolo, acum si atunci, face diferenta intre viata si moarte. Daca am fi in secolul 17 si fiul tau ar urma sa plece pe mare, intr-o calatorie de un an, riscand sa nu-l mai vezi niciodata, poate ar fi intelept sa fii de partea stiintei. Faptul ca-ti petreci o ora, zilnic, in biserica, nu este suficient pentru a genera hidroxiprolina si hidroxilizina in organismul lui privat de vitamina C. Dumnezeu nu livreaza enantiomerul L al acidului ascorbic in urma rugaciunilor tale (si nicio sedinta de acupunctura nu ajuta, te asigur!)

Mai degraba, asa cum a procedat Lind, tanarul doctor scotian (si-a sabotat  inocent propria descoperire-dar asta e o alta poveste) caruia i-a trecut prin cap sa controleze variabila dieta (in loc sa-i hraneasca pe toti la fel), o doza sanatoasa de gandire stiintifica poate fi dezirabila. Dar pentru asta, ma gandesc, cineva trebuie sa ne ajute sa nu ne mai temem de ea si altcineva, probabil, sa ne ajute sa-i lasam in pace pe zei, pentru ca asta fac si ei cu noi (nu-si manifesta prezenta!). Altfel, versiunile moderne de scorbut ne vor priva de satisfactia de a ne vedea copiii crescand, poate, mai liber, adica eliberati de opinii eventual interesante dar incapabile sa vindece boli si sa salveze vieti.

In 1805, puternica armata alui Napoleon nu a putut invada Anglia (astfel incat azi sa se vorbeasca franceza la Bristol sau la Liverpool) deoarece marina britanica i-a blocat navele in porturi cateva luni. Si cum a reusit asta? Stii deja. God save the lemon-queen!

Construit de Sorin