Arhive pentru noiembrie 1st, 2011

Am primit cateva feedback-uri stimulative, pe mail dar si direct, in urma aparitiei celor 2 articole despre sens si ma grabesc, iata, sa ofer unele lamuriri suplimentare. Hai sa ne imaginam doua tipuri de Univers:

  1. Universul A

In acest Univers nimic nu este intamplator. Oamenii se nasc pentru a face sau experimenta anumite lucruri. Ceea ce au ei de facut se poate numi „misiune” sau „rol in viata” si nu se cunoaste de la bun inceput (nu vin cu un chip incorporat din care sa poata fi descarcat fisierul „ce ai tu de facut pe Pamant in urmatorii 50 de ani”). Cu alte cuvinte, exista o serie de activitati care trebuie realizate (deoarece Universul sau Creatorul universului are nevoie de ele) si o serie de evenimente prin care un om trebuie sa treaca. De ce? Pentru a invata, desigur!

Oamenii nu sunt consultati in legatura cu aceste experiente pe care le au de trait si nici nu e necesar pentru ca ele sunt stabilite de o inteligenta infinita. Aceste experiente (scopuri) sunt date si oamenii, daca sunt responsabili, trebuie sa le accepte atunci cand se trezesc cu ele pe cap (de exemplu: ti se naste un copil autist si misiunea ta este sa ai grija de el toata viata) sau sa le descopere, atunci cand refuza sa apara (sa descoperi, de pilda, ce anume ai de oferit, din punct de vedere profesional semenilor tai).

In acest Univers sensul  vietii este cautat si, eventual, descoperit. Spun „eventual” deoarece este posibil sa ajungi la 40 de ani si inca sa nu-ti fie clar care e sensul vietii tale sau daca ceea ce faci coincide cu ceea ce Universul (Dumnezeu) se asteapta sa faci pentru a putea evolua. In versiunile mai frumoase, Universul iti vorbeste prin semne si, daca nu te duce capul sa le decodifici, este intelept sa apelezi la un specialist (de la astrolog pana la psiholog cu inclinatii mistice). Imi vine destul de usor sa descriu acest Univers deoarece am trait in el.

Exista mici probleme: sensul vietii tale este pre-existent adica este dat de altcineva (1) sau evenimentele sunt controlate de o vointa superioara (2). In cazul (2), ar fi necesar sa adaug, problemele exista doar pentru cei care pretuiesc libertatea si sunt refractari la ideea de a le fi controlate vietile, chiar si de instante pline de intelepciune si dragoste neconditionata. Nefiind un Univers guvernat de intamplare, cred ca intelegi, daca intreaga ta familie moare in ceea ce pare a fi un accident in zona Timisul de Sus, provocat de o persoana publica (pariem ca nu va face inchisoare?), acest eveniment s-a intamplat cu un anume motiv (sau mai multe) si nu a fost intamplator ci necesar (o reglare karmica, de pilda). Cei care au murit, de fapt, nu au murit cu adevarat, deoarece sufletele lor sunt nemuritoare si vei avea ocazia sa-i revezi, peste un timp (sa speram, totusi, ca nu tot in urma unui accident-dar ce zici de un cancer galopant, hotarat, evident, de Universul providential?).

Daca incep sa te irite comentariile mele poti ramane doar cu ideea ca sensul este descoperit, prin urmare el te precede (exista in afara ta) si tu, cu un pic de noroc, il cauti si dai peste el (nu stiu de ce am scris „noroc”, se pare ca sunt incorigibil). Cine cauta, gaseste! (inclusiv sensuri ale vietii) La fel de adevarat e ca iti poti imagina ca ai gasit sensul si, adanc inauntrul tau, sa ai indoieli serioase („oare acesta este barbatul care imi este menit?”,”oare aceasta este femeia care imi este destinata?”).

Cineva ma intreba, chiar azi, cum poti fi sigur ca ti-ai gasit sensul? Ei bine: nu poti fi sigur niciodata! (chiar daca iti apare, in vis, un inger care te asigura ca acela e sensul nu ai nicio garantie ca Michiduta nu a apelat la unul din trucurile lui renumite). Nu este exclus sa mergi toata viata pe un drum, crezand ca este drumul tau, si la sfarsit, cand se fac socotelile, surpriza!, sa afli ca a fost un drum gresit (te-ai facut muzician desi muzica, conform planului desavarsit al Universului, trebuia sa fie doar un hobby in viata ta). Nu sunt la curent cu sanctiunile divine dar gurile rele imprastie, uneori, zvonuri destul de incarcate termic. Totusi, in spiritul generozitatii  inventatorului lui Mos Craciun pentru adulti, ma astept la inca o sansa acordata pacatosului (sau celui confuz, sau speriat, sau disperat: ar putea o femeie sa se prostitueze din disperare, adica pentru ca nu gaseste o cale mai buna pentru a oferi servicii medicale de calitate copilului ei?).

  1. Universul B

Acesta e mai simplu. Este compus in totalitate din particule materiale care se misca aiurea-n tramvai. Vreau sa spun: in aceasta realitate viata apare in mod intamplator si dispare in acelasi mod (daca ai fi dinozaur mi-ai da dreptate!).

Universul nu vrea nimic de la nimeni. El pur si simplu exista fara sa-i pese de formele evoluate (sau primitive) care au aparut inauntrul lui. Nu e prea comod sa stii asta (tu, fiinta inzestrata cu constiinta-constiinta fiind doar o functie a creierului) dar disconfortul poate fi relativ compensat de prezenta in viata ta a unor oameni carora le pasa de tine (si, in unele cazuri, a unui caine devotat sau chiar a unei testoase practic nemuritoare). Nu vreau sa trec prea usor peste acest aspect: cand Universului ii este indiferent daca esti fericita sau suferi si merge inainte, spre nicaieri, cu sau fara sublima ta persoana facand umbra glorioasa pamantului, prezenta iubitoare a altor oameni in viata ta incepe sa conteze (unul din motivele pentru care oamenii se sinucid este ca se simt profund izolati de semenii lor).

Pentru ca Universul nu se indreapta, asemenea unei masini, spre un anumit punct aflat undeva in viitor (adica nu are un scop), nici tu, parte a lui, nu ai un scop. Nu trebuie sa faci nimic! Indiferent ce faci, pentru Univers nu conteaza! Dar poate conta pentru tine sau pentru alti oameni si acesta este sensul care te salveaza (inclusiv de la sinucidere, fie ea brusca, fie lenta, fumand un pachet de tigari pe zi). Nu este un sens pe care il descoperi stand pitit intr-un colt (de Univers). Nu este un sens aflat undeva deoarece realitatea nu are niciun sens. Nu vrea sa obtina nimic, nu vrea sa ajunga nicaieri, nu intentioneaza nimic si, de aceea, nici nu este tensionata (adica e relaxata, pentru cei care vor sa vada si partea pozitiva).

Singurul sens care exista este cel pe care il creezi tu! Nimeni nu poate face asta in locul tau. Pe mine aceasta intelegere ma lasa, uneori, fara respiratie (dar nu in soc apneic, cum s-a intamplat recent cu un copilas de 2 luni, botezat fara sa fie, evident, intrebat daca vrea) deoarece ma face constient de o forma de libertate pe care o gasesc foarte atragatoare. Imi vine chiar sa spun ca este un Univers sexi dar ma gandesc, vinovat, ca poate nu impartasesti gustul meu pentru analogii.

Oricum, pentru a nu lungi povestea, intr-un Univers guvernat de intamplare, in care viata, inteligenta si constiinta apar fara sa-si fi propus cineva, deci fara sa existe cineva care sa controleze procesul (de unde si perceptia clara a libertatii), noi, oamenii, daca vrem ca vietile noastre sa aiba sens, suntem in situatia, favorabila, zic eu, de a ne alege unul (sau mai multe, dac-ar fi sa despic firul in patru).

Sensul ales este profund subiectiv si e posibil ca sensul pe care eu il aleg pentru viata mea tie sa nu-ti placa (sau sa te puna in dificultate: de exemplu, tu ai putea fi un primar care vrea sa distruga un loc de joaca pentru copii pentru a mai construi o cladire cu birouri de inchiriat iar eu un cetatean care gasesc aceasta masura lipsita de sens si protestez alaturi de alti idealisti). Fiind subiective, sensurile nu pot fi traite, si intelese plenar, decat de cei care le genereaza, inauntrul lor. Ele pot fi intelese in plan intelectual dar nimeni nu poate avea experienta sensului trait de altcineva. Desi eu pot imi pot reprezenta mental dragostea cuiva pentru copii nu pot experimenta sensul pe care acea persoana il are cand isi dedica viata sprijinirii copiilor dezavantajati.

Un creator de sens, in acest Univers, in viziunea mea, raspunde responsabilitatii de a se lua in grija si de a face ceva pretios din viata lui. Uneori acest proces este chinuitor, sau plin de obstacole, sau provocator pentru status-quo, sau extrem de nesigur, din punct de vedere al rezultatelor (cate femei au fost ridiculizate si umilite inainte de a primi un drept absolut normal, anume de a vota?) insa este mereu viu deoarece este plin de sens.

Nu un sens aflat undeva, creat de cineva pe care nu il poti vedea sau avea o conversatie cat de cat normala, nu un sens metafizic si accesibil doar prin sincronicitati, nu un sens prestabilit pentru tine pe care, intr-un final apoteotic, il descoperi, ci un sens pe care il scoti dinauntrul tau, adica il produci sau il faci sa se nasca, dupa ce l-ai elaborat in maruntaiele tale. Un astfel de Univers este foarte pe gustul meu si ma bucur pentru sansa de a trai in el. In felul lui complet inconstient imi pune la dispozitie o libertate incantatoare, pe care nu mi-o poate lua nimeni, niciodata: libertatea de a acorda sens vietii mele, indiferent de ceea ce crede, se asteapta, spera, incearca sa ma constranga, viseaza sau se teme un altul. Daca si tu traiesti in acest Univers, da-mi voie sa-ti fac, strengareste, cu ochiul: suntem peste masura de norocosi! Am fi putut sa nu fim. Dar suntem! Acum.

Construit de Sorin